Autografele de la hypermarket

Să fie aproape 6 ani de cînd am scos, împreună cu Radu Paraschivescu, „Larousse, enciclopedia fotbalului”. Cărţoi greu, nu numai la cîntar şi la volumul de informaţie, ci şi la preţ. În jur de un milion la începutul lui 2003 […]

Să fie aproape 6 ani de cînd am scos, împreună cu Radu Paraschivescu, „Larousse, enciclopedia fotbalului”. Cărţoi greu, nu numai la cîntar şi la volumul de informaţie, ci şi la preţ. În jur de un milion la începutul lui 2003 nu era de aruncat. Lansarea a fost la CCA, dar deşi a venit lume bună, n-a prea mers. Vînzările erau aşa şi aşa, iar la vreo două săptămîni editura a mai propus o lansare. Duminica, înainte de prînz, într-un hypermarket aglomerat. Cu chiu, cu vai, l-am adus pe Hagi, care tocmai o rupsese cu echipa naţională şi era destul de rezervat cu apariţiile publice.

În fine, a venit Gică! La standul de carte, situat lîngă cel cu ghivece goale de flori. Se adunau oameni cu pui, apă minerală şi pungi de detergenţi în coşuri. Au fost televiziuni, a venit şi ceva lume, iar Hagi nu mai prididea cu autografele. Împreună cu Radu şi cu cei de la editură, ne frecam mîinile. Fiecare autograf însemna o carte cumpărată.

Stupoarea s-a instalat a doua zi. În ciuda înghesuielii din jurul Regelui, abia dacă se vînduseră vreo zece cărţi. Şi-atunci, ce se întîmplase cu restul, că dacă ieşi cu ceva neplătit din hypermarket, piuie toate sistemele de pază? Explicaţia era simplă. Încă vreo sută de volume zăceau în rafturi, dar nu complete. Pagina de gardă, cu preţioasa semnătură a lui Hagi, lipsea. Ea n-avea cod de bare şi putea fi scoasă foarte uşor dincolo de sistemul de pază. Cartea devenise doar prelungirea inutilă a autografului.