Nu dai bani, nu face gol!

N-avem spectacol pentru că ne lipsesc marcatorii Nu ne-a plăcut Rapid-Steaua pentru că n-a avut goluri. Păi, cine să le dea? Kapetanos? Ajunge mingea de 5-6 ori pe meci la el. Boya? Scapă foarte greu de fundaşi şi trage rarisim […]

N-avem spectacol pentru că ne lipsesc marcatorii
Nu ne-a plăcut Rapid-Steaua pentru că n-a avut goluri. Păi, cine să le dea? Kapetanos? Ajunge mingea de 5-6 ori pe meci la el. Boya? Scapă foarte greu de fundaşi şi trage rarisim la poartă. Despre astfel de atacanţi, Cîrţu, pe vremuri, avea o vorbă, de fapt o traducere literă cu literă din italiană :”Nu face gol!”  De asta, în general, steliştii îl pupă pe Goian, care înscrie cu capul, la cornere, iar rapidiştii pe Spadacio, care vine din linia a doua. De fapt, venea prin august, cînd şi-a şi realizat o mare parte a porţiei.

Formula pe jumătate
Priviţi tabelul golgeterilor noştri. Reuşite, cam jumătate din numărul meciurilor. O etapă da, o etapă nu. Asta ar fi media. Dar Bratu şi Paraschiv, doi dintre realizatorii de forţă, şi-au încheiat demult sezonul de toamnă, Curtean şi-a făcut şi el jumătate din porţie într-un singur meci, cu Timişoara. Nume trecute constant pe tabelele de marcaj sînt doar Dănciulescu şi Bucur, plus Onofraş, a cărui prezenţă explică într-un fel sezonul bun al Unirii. Mai observaţi că echipele din Ligă n-au reprezentanţi în prima parte. Într-un tîrziu, după „puncte-puncte”, apar Stancu şi Kone. La acest moment al sezonului, campioana şi vicecampioana ar trebui să aibă atacanţi cu 10-12 reuşite.

Formula întreagă
Iată şi top-scorerii campionatelor puternice. Cu excepţia lui Benzema, ei se află cam în zona „meciul şi golul”. Şi e mai greu de înscris, să zicem, pentru Anelka în faţa apărării lui Manchester United, decît pentru Spadacio cu Otopeniul.

Vedeţi nume consacrate, Anelka, Eto’o, Benzema, dar şi surprize, ca El Hamdaoui, marocano-olandezul lui AZ Alkmaar sau ca acest bosniac, Ibisevici, care conduce Bundesliga. Plus Diego Milito, care e în faţa lui Inzaghi sau Ibrahimovici. Atît El Hamdaoui cît şi Ibisevici, vor pleca pe bani buni la echipe mai mari. Cifrele lor creditează, garantează sume de transfer şi salarii la care noi deocamdată nu putem visa.

Unde sînt străinii?
Mai priviţi o dată cele două clasamente. La noi, printre combatanţi autohtoni de viţă veche se strecoară timid doar Spadacio. Asta în timp ce 4 din cele 6 campionate de comparaţie au golgeteri străini. Înseamnă că acolo s-au adus, pe bani frumoşi, exact acei oameni capabili să bage mingea în poartă. Aceşti fotbalişti costă, dar fac. În momentul în care dai 13 goluri pentru o nou-promovată ca Hoffenheim, îţi meriţi fiecare cent al contractului. Însă cînd aduci atacanţi străini care au unul sau două goluri aproape de finalul turului, poţi fi convins că ai aruncat banii pe fereastră.

Ne temem de bine
Ştim reţeta, dar ne e frică sau groază s-o aplicăm. La cîţi bani s-au investit în ultima vreme în România, s-ar putea da, la un moment dat, 4-5 milioane pe un atacant tip „maşină de goluri”. Patronii, nu că n-ar avea, dar se tem să dea acestui marcator un milion salariu. Că strică vestiarul. Ce zice fundaşul cutare, care e de 10 ani la echipă şi abia a ajuns la două sute de mii? Ca să rămînă cu pacea vestiarului netulburată de grila salarială, patronii aduc 6-7 fotbalişti mediocri, în loc de unul şi bun. Şi-atunci, aştepţi la nesfîrşit ca Julio Cesar, care nu poate, să-i paseze lui Boya, care nu marchează.