Mobilier de Ligă

De trei ani încoace, Steaua refuză să facă parte dintre fiinţele vii ale competiţiei

Chiar dacă va ieşi pe ultimul loc al grupei,  CFR-ul are scuza debutului şi mîngîierea celor 4 puncte făcute în start. La Steaua, mîngîiere nu există! […]

De trei ani încoace, Steaua refuză să facă parte dintre fiinţele vii ale competiţiei

Chiar dacă va ieşi pe ultimul loc al grupei,  CFR-ul are scuza debutului şi mîngîierea celor 4 puncte făcute în start. La Steaua, mîngîiere nu există! Poate doar în conturi, acolo unde an de an, toamnă de toamnă, se aşază nişte bancnote tocmai bune de prăduit prin tîrgurile de săptămînă ale Americii Latine, pe jucători remaiaţi pe ciupercă, precum ciorapii de damă odinioară.

Te duci în Ligă să stai acolo pe post de cuier în care-şi atîrnă domnii ţoalele! Nu v-aţi săturat de această condiţie de lemn dat cu baiţ? În fiecare an, pe la jumătatea grupei, se pune aceeaşi întrebare; prinde Steaua un loc de UEFA? Da sau nu, în funcţie de împrejurări. În ultima vreme, mai degrabă nu!

E un ţel mărunt, dar nu poate fi mai îndrăzneţ cît timp se uzează de mijloace mărunte. Se merge pe rulajul celor vechi, gen Ghionea, Mirel, Goian, Petre Marin, dar senzaţia e că ei s-au cam plictisit de grupe, de meciuri mereu decisive, pe care mai mereu le pierd. Se caută străini relativ ieftini, însă modeşti, fără nici o doză de relativitate. Astel, perspectiva nu poate fi mai amplă decît meciul viitor, decît nişte logaritmi din matematica grupei, care, migălos exprimaţi, mai amăgesc cu o rază de speranţă.
Proiectul înseamnă doar ziua de azi. Uneori, nici măcar atît. După o dublă manşă în care Lyon te bate de te ascultă cu urechea, se găsesc scuze, se invocă ghinionul, minutele în care s-au luat golurile. Dacă nu se luau atunci, se luau altădată. Campioana Franţei a dat senzaţia că poate fi periculoasă de cîte ori are chef să fie. Se vor invoca banii puţini, infinit mai puţini decît ai francezilor. Doar pe jumătate adevărat. Numai de la UEFA, în cele trei participări în Ligă, Steaua a primit nişte bani pe care, dacă nu-i dădea pe gablonzuri, îşi putea drege cît de cît echipa.

Din imaginea europeană a Stelei lipseşte cu desăvîrşire luxul. Cînd iese în lumea bună, doamna arată cenuşie, şifonată, şi mai ales, tristă la chip. O bilă la tragerea la sorţi, un nume pe tabel, o destinaţie atipică pentru cei mari. Pînă nu-şi va regîndi complet scopul în viaţă, nu va putea fi mai mult decît atît.