Blaturi uitate, blaturi cenzurate, blaturi exilate

-o emisiune de campionatul românesc-

Penescu scoate de la naftalină un aranjament al cărui autor era să fie chiar el

Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate. O emisiune de Virgil Ierunca. Aşa se intitula programul pe care-l ascultam la Europa […]

-o emisiune de campionatul românesc-

Penescu scoate de la naftalină un aranjament al cărui autor era să fie chiar el

Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate. O emisiune de Virgil Ierunca. Aşa se intitula programul pe care-l ascultam la Europa Liberă, zgribuliţi sub pături, pe întuneric, la tranzistorul cu baterii. Soţul Monicăi Lovinescu, scriitorul Virgil Ierunca, absolvea de uitare opere ale unor scriitori care în epoca proletcultismului riscau Canalul dacă le vedea cineva manuscrisele.

Caracterul subversiv al operei are cu totul alt sens în fotbal. Peste ani se rememorează, cu tîlcul unor revanşe, aranjamente uitate de timp, desfăşurate, fireşte, în perioade idilice în care conducătorii se băteau cu pumnul în piept că ei sînt cinstiţi, iar ocîrmuirea predica necontenit plebei dogma curăţirii perfecte a campionatului.

„Bietul Dorinel”
Resentimentar după cele 6 milioane băgate în fotbal, care l-au dus acum doi ani la retrogradare, Cornel Penescu profită de un 3-0 rotund cu Iaşiul al echipei frumoase pe care a clădit-o împreună cu Ionuţ Badea la Piteşti, pentru a turna cucută pe gîtlejul lui Ionuţ Popa, despre care susţine că l-ar fi păcălit acum doi ani. Bref, filmul. Argeşul, ameninţat greu cu retrogradarea, juca la Iaşi, echipă liniştită. 2-0 pentru moldoveni şi o piatră de moară agăţată de gîtul piteştenilor.. „Bietul Dorinel, cît a suferit!”, se tînguie patronul de zahăr ambalat. Adaugă că fostului internaţional, care atunci juca şi antrena la Argeş, i se promisese ceva de către Popa, iar promisiunea a rămas în aer. Vorba aceea, să nu faci ce zice Popa!

Dar banii? Cine dădea banii?
Cîteva întrebări. Prima, dacă nu cumva patronul cu merţan ale cărui uşi se deschis în sus, precum capacul de la oala cu ciorbă, doreşte să-l discrediteze pe Dorinel cu un exemplu concret, tocmai acum cînd liderul de selecţii în naţională se pregăteşte să semneze cu Steaua. A doua, şi mai importantă decît prima. Dacă lui Dorinel i se promisese într-adevăr ceva la Iaşi,acel ceva nu se făcea în schimbul unor bani? Şi dacă da, pentru că alttfel n-avea cum să se facă, oare cine dădea acei bani? Cine plătea indulgenţa Iaşiului? Prunii de pe dealurile Argeşului? Pădurea Trivale? Sau, în situaţia în care copacii n-aveau creanţe, chiar Cornel Penescu însuşi? Degaba o dă la dres finanţatorul tos, pudră sau cubic, pentru că porumbelul a fost să fac. Pe româneşte, a apucat să spună că a vrut să facă un blat care n-a ieşit. L-a păcălit Popa!

Aşa se scapă de retrogradare?
Cu toate astea, DNA-ul nu va interveni niciodată aici. Nu s-au găsit la faţa locului înscrisuri, valize, elastice de prins banii, coji de seminţe, nimic! Şi binele a triumfat, adică victoria a fost obţinută pe teren. Printre rîndurile expozeului penescian se citeşte că bănuţii s-au întors la origine, adică la Piteşti. Dar cum rămîne cu blaturile care au dispărut? Şi cum rămîne cu imaginea unui patron care abia intrase în fotbal şi dorea să scape de la retrogradare prin indulgenţa altora, plătită sau nu? Se spune că acela care a greşit, va mai greşi!