Altfel de înfrîngere

Pînă la urmă, eşecul tot eşec rămîne. Indiferent dacă pierzi cu Sportul în Cupă, lamentabil cu Lyon sau dintr-o prostie la Bordeaux. Nu iei puncte, te întorci acasă trist, îţi împuţinezi şansele. Dar parcă meciul CFR-ului de la Bordeaux n-a […]

Pînă la urmă, eşecul tot eşec rămîne. Indiferent dacă pierzi cu Sportul în Cupă, lamentabil cu Lyon sau dintr-o prostie la Bordeaux. Nu iei puncte, te întorci acasă trist, îţi împuţinezi şansele. Dar parcă meciul CFR-ului de la Bordeaux n-a avut accentele tragi-comice văzute cu o seară înainte în Ghencea.

În faţa echipei lui Blanc, CFR a făcut cel mai slab meci al său în Ligă. A vrut puţin, probabil doar o remiză, şi n-a obţinut nimic. Mureşan l-a blocat doar arareori pe Gourcuff, mijlocaşii n-au prea împins ostilităţile dincolo, în jumătatea adversă, s-au luat o grămadă de galbene, plus eliminarea lui Trică  pentru o simulare care la noi, în interpretarea lui Corpodean, să zicem, ar fi încins nopţile talk-show-urilor. Şi a mai venit şi clipa neagră a autogolului lui Cadu, fără de care poate că Trombetta ar fi plecat neînvins din Franţa.

Destule minusuri, dar şi un plus. Spre deosebire de sora ei de sînge în Ligă, CFR nu se face de rîs. Bineînţeles că Lyon e peste Bordeaux, dar debutanta din Cluj are aerul c-a abordat competiţia ca pe o treabă serioasă, nu ca pe un film mut, în care la fiecare minut cineva alunecă pe coji de banane.

Probabil CFR nu va fi în primăvara Ligii, dar aceste meciuri în care îţi mai dai autogoluri te călesc. La fel ca acea fază cu Tony, lovit îngrozitor în picior şi ridicîndu-se după o jumătate de minut de stat pe margine. La acea intrare, multe vedete de Ghencea ar fi plecat nu înapoi în luptă, ci direct la Isokinetik. A fi tare înseamnă şi să te poţi ridica.