Al treilea lider

Fără cele 6 puncte pierdute la masa verde, Timişoara ar fi fost lîngă Steaua şi Dinamo

Bănăţenii păreau buni încasatori. 6 puncte de la TAS, 5 goluri de la Mediaş,  bătaia temeinică de la Partizan. Daţi toţi, că nu se […]

Fără cele 6 puncte pierdute la masa verde, Timişoara ar fi fost lîngă Steaua şi Dinamo

Bănăţenii păreau buni încasatori. 6 puncte de la TAS, 5 goluri de la Mediaş,  bătaia temeinică de la Partizan. Daţi toţi, că nu se cunoaşte! E loc. Nu se învineţeşte nimic, pentru că violetul trebuie să devină, prin lege, altceva. Albastru, alb, galben, nu contează ce. Violet să nu fie. Şi nici mov, că e prea aproape ca nuanţă.

În mod normal, în mijlocul unor asemenea necazuri, orice echipă se scufundă. I se iau punctele şi mai pierde şi altele, pentru că aşa se întîmplă cînd îşi bagă Aghiuţă coada. Lăsînd boacăna cu Partizan, printre mitinguri de protest, schimbări de patronat şi certuri televizate, Timişoara a cîştigat în campionat 5 meciuri la rînd. E uşor să ţii grupul alături cînd în jurul tău totul pare să se dărîme? Nu prea! Mai apare pe micul ecran cîte o filipică la adresa lui Alexa, care ar face prea mult pe conducătorul de joc, adică s-ar comporta peste condiţia sa banală, de chirurg. Mai iese antrenorul să numească aceste proceduri „românisme”. Asta însă nu-l aruncă în gura tribunei, deşi acolo, în tribună şi-n galerie sînt români. Ia să zică acum Peseiro ceva de românisme, să-l vedeţi cum îl înghite peluza din Giuleşti!

În toată această atmosferă glisantă, punctul de echilibru e Duşan Uhrin. Insensibil la cedarea pachetului de acţiuni sau la schimbarea necontenită a culorii tricourilor, el îşi face echipa să cîştige, deşi de multe ori aceasta ar da semne că e pe cale să ia bătaie. Aşa a fost cu Rapid, victorie în 10 oameni, la Craiova, 3-1 după ce oltenii aveau 1-0 în minutul 80, sau cu Vaslui, iarăşi 3-1 într-un meci pe care la un moment dat îl controlau moldovenii, iar 1-1 de pe tabelă părea o soluţie rezonabilă. Asta înseamnă forţă de regenerare, dar mai înseamnă şi risc. Pentru că praghezul, de cînd a venit la Timişoara, n-a contenit să aducă cehi şi slovaci. Cisovsky, Brezinsky, Borbely, Magera sînt tot atîtea pariuri personale pe care Duşan şi le-a asumat. Cînd oamenii veniţi de pe uliţă (slovacii au cam acelaşi stil cu cehii, doar capitala Praga îi consideră ceva mai provinciali) se descurcă, totul e în regulă, iar publicul îţi scandează numele, aşa cum s-a întîmplat după ultima victorie. Însă dacă oamenii aduşi de tine deziluzionează, poţi să ai soarta lui Peseiro, căruia parcă-i vine să intre în pămînt cu Julio Cesar, Spadacio sau Urko Pardo cu tot. 

Deocamdată, Duşan e la 6 puncte (luate) de lider, dar e deasupra pămîntului. Antrenează cehi, slovaci, sîrbi, sloveni, argentinieni, brazilieni, costaricani, portughezi şi români. Deşi antrenorul vorbeşte oficial doar cehă şi în particular engleză, toţi îl înţeleg.