Acu’ te înjurăm noi pe tine!

Mai înjuri, Tamaş? A trecut ăla în verde pe lîngă tine ca expresul prin halta din Auxerre! Mai înjuri, Lobonţ? Du-te şi vorbeşte cu un zidar, să-ţi toarne mortar la picioare, să te înfigă mai bine în pămînt la golurile […]

Mai înjuri, Tamaş? A trecut ăla în verde pe lîngă tine ca expresul prin halta din Auxerre! Mai înjuri, Lobonţ? Du-te şi vorbeşte cu un zidar, să-ţi toarne mortar la picioare, să te înfigă mai bine în pămînt la golurile lituanienilor, să nu cumva să mai mişti. Ce dacă ai apărat una? Trebuia să mai aperi, că de-aia eşti portar!

Mai dai cu piatra, primitivule pătrar al echipei naţionale? Ai tulburat liniştea rododendronilor dintr-o grădină botanică în care au călcat paşii lui Blaga! El cu Poemele Luminii, tu cu spaima de întuneric pe care ne-ai băgat-o în oase!

Şi voi, nefericiţilor federali, mai daţi comunicate jenante? În care după ce pitecantropii e clar că înjură şi dau cu pietroaie, ne mai faceţi şi proşti, că n-am văzut ceea ce se vede! Gestionaţi dezastrul tăcerilor voastre mai metafizice şi mai de neînţeles decît ale lui Piţurcă şi spălaţi-vă cu ele pe cap, ca să vi se mai ducă mătreaţa care vă împiedică să gîndiţi egal mileniului trei! Hai, Tamaş, mai înjură o dată! Sau mai bine taci! Lasă-ne acum să te înjurăm noi pe tine!