Mobilă şi durere

CFR suferă, Andone pleacă, iar magaziile gem de mobilier inutil

De vreo trei ani încoace, CFR-ul îşi face casă. Întîi vestiarele, apoi peluza, apoi încă o tribună. În timpul construcţiei, în vreme ce se aşezau cărămizile una peste alta, se […]

CFR suferă, Andone pleacă, iar magaziile gem de mobilier inutil

De vreo trei ani încoace, CFR-ul îşi face casă. Întîi vestiarele, apoi peluza, apoi încă o tribună. În timpul construcţiei, în vreme ce se aşezau cărămizile una peste alta, se turna beton şi se tencuia faţada, într-o magazie se tot aducea mobilă. Azi un scaun, mîine un mijlocaş, apoi un şifonier, apoi al şaptelea atacant, apoi încă un fundaş, al doisprezecelea fotoliu, al nouălea portughez, al cincilea argentinian şi aşa mai departe. La un moment dat, de-atîta mobilă, o mare parte a ei nedespachetată, era să se dărîme uşa magaziei. S-a terminat căsoiul, s-au pus termopane, gresie, parchet, apoi a venit vremea mobilării. Hamalii cărau dulapurile pe scări şi la un moment dat au constatat că pentru 4 camere aveau 20 de şifoniere. Nu încăpeau! Şi-atunci, dulapul Fabbiani (la propriu şi la figurat) a fost scos în drum, să vină argentinienii, să-l ia împrumut. Alte piese, Oberman, Ruiz, Hirschfeld, Prette, Dorsin, Leao, nu-şi mai găsesc nici ele întrebuinţarea. Trică, din piesă de sufragerie, a ajuns să fie etalat în pod, cu perspective de a ajunge în beci, printre murături.

Dincolo de această alegorie, Andone a plătit preţul suprapopulării. A cîştigat un titlu, o Cupă, dar n-a avut puterea să spună, fraţilor, gata, ajunge, nu mai cumpăraţi, pentru că e greu cu atîţia jucători, şi care ne trebuie, şi care nu! Fabbiani a dat goluri, dar a fost trecut pe bară ca să joace şi Ruiz, că doar de-aia a fost adus! Apoi Ruiz a trecut rezervă, să i se dea o şansă şi lui Y. Kone, atacant de Rosenborg, de Liga Campionilor, dar şi de-o ineficienţă acută în meciul cu Iaşiul. Plus că la colţ stătea Didy, refăcut fizic, nu şi fotbalistic.

Vin vizitele zeilor de la Chelsea, Roma şi Bordeaux, iar casa încă nu e gata. Majordomul Ando e făcut vinovat, dar el avea mănuşi albe, făcea tactica, poftea invitaţii în salon, nu căra mobila pe scări. Andone n-a putut opri picajul pentru că el l-a generat, schimbînd prea mult în faţă, unde nu mai erau schemele şi automatismele unui mecanism pe care tocmai rulajul îl face să funcţioneze. În schimb, serviciul spate a rămas neatins. Punct fix Stăncioiu, care a comis-o în Giuleşti şi era pe punctul de-a face boacăne şi cu Iaşiul. Apoi Galiassi, cu probleme mari la Vaslui şi chiar acasă, în faţa Craiovei. În fine, Dani, pilonul de rezistenţă al întregului edificiu, dar ale cărui fisuri sînt, meci de meci, tot mai evidente.

În acest moment nu mai e vorba de Transilvania, de Dracula sau de Cheeky Girls, ci de însăşi campioana României. Cînd nu-l poţi bate pe Ionuţ Popa, la ce speri în faţa lui Scolari sau Spalletti? Singura variantă care toarnă un strop de speranţă e identificarea mobilierului inutil şi aşezarea celui util aşa cum trebuie. O campioană care se pregăteşte de Ligă nu mai are voie să fie tot în perioada căutărilor!