Să ne fie de bine!
N-are importanţă că Bănel a plecat din ofsaid la gol. Chiar n-are! Rămîne foarte puţin important pentru istorie. Steaua merge în Ligă, iar Galata, joia, în UEFA. Greşelile arbitrilor contează doar pentru amatorii de amănunte. Pentru că amănunte, chiar dacă […]
N-are importanţă că Bănel a plecat din ofsaid la gol. Chiar n-are! Rămîne foarte puţin important pentru istorie. Steaua merge în Ligă, iar Galata, joia, în UEFA. Greşelile arbitrilor contează doar pentru amatorii de amănunte. Pentru că amănunte, chiar dacă nouă ni se păreau importante, erau şi acelea cînd se dădea penalty împotriva noastră la Oslo, fără să fie.
În ultima vreme arbitrajele ne-au zîmbit prietenos. Şi cu Italia, la Euro, şi cu „tineretul”, recent, în Ţara Galilor. Chiar şi în tur, la Istanbul, cînd turcilor li s-a refuzat un penalty. Nu ştiu care e simţirea generală, însă personal nu mă simt absolut deloc jenat. Aşa cum ne-au dezavantajat de atîtea ori, să ne mai şi ajute. Poate că nu-i frumos, da-i sănătos rău de tot! E o senzaţie dulceagă, oricum cu totul alta decît atunci cînd ratam Euro 2004, dar asfixiam mailul lui Urs Meier şi terminam cerneala imprimînd pe tricouri „Who cares about Romania?”.
E a treia calificare consecutivă a Stelei în Ligă şi n-are nici un rost să facem noi pe corecţii corecţilor cînd, de fapt, acum ne e aşa de bine. Să reţinem seara magică a lui Mirel, truda lui Lovin, alergătura lui Dayro şi efortul tuturor. Pe iarba din Ghencea a curs atîta sudoare, încît mînerul fanionului acelui asistent al lui Trefoloni s-a udat şi a rămas jos. Ştiţi doar că rîul, ramul…