Şmecherie generală, eroism sporadic
Rezultatele slabe de la Beijing se explică pînă la ultimul amănunt
Mai lăsăm puţin fotbalul, stăm în faţa televizorului, ne uităm la Olimpiadă, ne autosanctificăm la puţinele reuşite, suferim cînd ai noştri consemnează eşec după eşec şi strigăm în zadar […]
Rezultatele slabe de la Beijing se explică pînă la ultimul amănunt
Mai lăsăm puţin fotbalul, stăm în faţa televizorului, ne uităm la Olimpiadă, ne autosanctificăm la puţinele reuşite, suferim cînd ai noştri consemnează eşec după eşec şi strigăm în zadar „Hai România!”. Care Românie? Cea care construieşte vile pe terenurile de sport? Cea care nu oferă motivaţie performerilor? Cea în care sportul „nu se află între primele zece priorităţi”, după spusele premierului?
De ce-ai face sport în România? Ca să fii sănătos, să te dezvolţi armonios, iar dacă ai talent, să cîştigi medalii, să faci tricolorul să fluture pe cel mai înalt catarg, cum se spune în limba de lemn a marii performanţe. Şi ce dacă flutură? Sau, mai bine zis, dacă tot flutură steagul, flutură şi recunoaşterea din partea celor care trebuie s-o facă? Aprecierea opiniei publice e una, există şi o apreciere materială, dar grija pentru viitoarele performanţe înseamnă cu totul altceva.
Şi ce faci dacă nu cîştigi? Dacă ieşi pe locul 4, precum canoiştii care au vomitat la sosire? Iei ceva bani cît să-ţi schimbi faianţa şi cauciucurile de la maşină, apoi urci iar la Piatra Arsă, să stai acolo cu lunile şi să cutreieri platoul Bucegilor pe schiuri. Nu înainte de a da mîna cu Băse, de a mulţumi pentru condiţiile create şi de a te gîndi, în sinea ta, că la Snagov e tot mai greu, pentru că şmecherii cu viloaie protestează atunci cînd le tulburi liniştea cu pagaia.
Românii au adunat întotdeauna medalii la gimnastică, dar au dominat şi sporturi fără expunere, cum ar fi cele în care mijlocul de producţie principal este o barcă. Una e să fii atlet american sau jamaican, iar după Olimpiadă să mergi la concursuri unde premiul îl reprezintă diverşi bolovani de aur, şi alta vîslaş român, care participă la Regata Snagov pentru o cupă şi o diplomă! Mai bine te faci taximetrist, ospătar sau pleci la muncă în străinătate, măcar de-acolo poate iese ceva!
Chiar dacă am avea cu ce, chiar dacă am avea unde, nu prea avem cum! Majoritatea antrenorilor noştri sînt arhaici şi certăreţi, făcuţi la normă, reticenţi la a apăsa o tastă de computer şi a afla cum procedează alţii, care îi şi înving. Au impresia că au inventat semicercul, barca, bîrna de gimnastică sau apa din bazinul de înot. Camelia Potec îşi îmbunătăţeşte timpul cu care acum 4 ani lua medalie de aur, dar iese pe locuri modeste, fiindcă n-a avut în vedere textura costumului! Ne lipseşte specializarea la înalt nivel, vrem ca totul să iasă din neant sau, eventual, din plămînii şi gambele Constantinei Diţă. Putem fi, în mod cu totul sporadic, lideri la eroism, dar niciodată la inteligenţă şi aplicare. Iar pînă în 2012 societatea noastră se va duce într-acolo încît nici eroismul nu va mai însemna o virtute, ci o pierdere de timp. Sîntem o naţie de şmecheri care se plîng că nu pot fi, în acelaşi timp, şi eroi!