Prezentul de după trecut
În jurul derbyului Rapid-Dinamo se vorbeşte prea mult de istorie şi prea puţin despre fotbal
Ca să discuţi despre doctrine, despre disidenţă sau despre opresiune trebuie să ştii ce înseamnă toate acestea. Dacă nu ştii, sau dacă doar ai auzit […]
În jurul derbyului Rapid-Dinamo se vorbeşte prea mult de istorie şi prea puţin despre fotbal
Ca să discuţi despre doctrine, despre disidenţă sau despre opresiune trebuie să ştii ce înseamnă toate acestea. Dacă nu ştii, sau dacă doar ai auzit ceva, ca despre cometa Halley, mai bine taci! Altfel rişti să ţeşi o pînză, fie ea vişinie sau alb-roşie, cu găuri prin care se vede că eşti doar înveninat la adresa duşmanului, nu şi lucid.
S-a plecat din 1923, s-a trecut prin ’48, s-au făcut trimiteri la anii de penitenţă ai Rapidului, s-a amintit de tancuri sovietice. Nimeni n-a zis nimic de Dinamo-Hamburg, de exemplu. Sau de Rapid-Hamburg, ediţie 2006. (Iată cum istoria celor două cluburi ireconciliabile ideologic se împleteşte în portul hanseatic, în jurul a trei majuscule, HSV, cu care atît Rapid, cît şi Dinamo şi-au aurit blazonul).
Discută despre istorie oameni care erau în recreaţie la lecţiile cu Plevna, cu Podu Înalt sau cu Mihai Viteazul. Se duelează în comunicate nişte culturnici eşuaţi, care au ratat colectivizarea în urmă cu 50 de ani, pentru că nu se născuseră şi au venit s-o facă acum, la fotbal. Aceste seve alterate se scurg în gîtlejurile tinerilor. Suporterilor care au acum 20 de ani prea puţin le pasă că Dinamo s-a înfiinţat pe lîngă un Minister de Interne care trimitea oameni la reeducare în Balta Brăilei sau că Gheorghiu Dej a fost în tinereţe, ce să-i faci, asta-i viaţa, proletar ceferist, aşa cum sînt majoritatea celor care stau în peluza din stînga şi strigă că galeria lui Rapid n-a fost membră de partid.
În tot acest film Peseiro e simplu figurant. Rednic a urcat puţin pe afişul distribuţiei cu ajutorul evenimentelor de la Galaţi. Lazăr sau Bratu duc tava, Dănciulescu nu apare semnificativ, iar Spadacio, Julio Cesar (şi cel vişiniu, şi cel alb-roşu) pur şi simplu nu există. Chiar aşa, ce le pasă lor ce-a făcut Ana Pauker în ’48? Lor le pasă ce fac casierii cluburilor în 2008 şi sînt foarte interesaţi de data la care se alimentează conturile.
Prin trimiteri istorice (altfel importante, dar contraproductive avînd în vedere ignoranţa generală) nu se ranforsează echipele, ci se întărîtă mulţimile. Ne trebuie un meci frumos, nu un meci însîngerat. Vrem goluri spectaculoase, nu capete sparte din motive care ne scapă. Trecutul trebuie să fie al celor care îl cunosc şi al celor care vor să-l afle, cu condiţia să-l înţeleagă. Prezentul e al celor care-l trăiesc, însă el poate fi foarte uşor transformat, în viitorul apropiat, într-un trecut oribil.