Jose şi Vasile

Antrenorul şi noul fundaş dreapta pot fi punctele forte ale Rapidului

La început, publicul din tribuna constănţeană i s-a adresat cu gregarul şi colocvialul „Băi, lăutare!”. Pantofi de lac, blugi strîmţi, cămaşă cambrată, păr pana corbului, ca al fanţilor interbelici, […]

Antrenorul şi noul fundaş dreapta pot fi punctele forte ale Rapidului

La început, publicul din tribuna constănţeană i s-a adresat cu gregarul şi colocvialul „Băi, lăutare!”. Pantofi de lac, blugi strîmţi, cămaşă cambrată, păr pana corbului, ca al fanţilor interbelici, care se căneau.

Dar cît contează toate astea? Nici cît negru sub unghie! De sub cămaşa cambrată erupe vulcanul. Peseiro se agită mereu, strigă la echipă, face semne din braţe, e într-o permanentă dispută cu arbitrul de rezervă, pentru fiecare milimetru de spaţiu tehnic depăşit. De la cîţiva paşi distanţă, observatorul Halagian îl priveşte îngăduitor. Aşa era şi el odinioară, cînd cîştiga titlu după titlu.

Titlu? Da, titlu! Jose comunică permanent cu echipa, iar legiunea de navigatori se uită mereu la acest straniu Magelan de pe margine, care caută mereu portul făgăduinţei, adică poarta adversă.

În repriza a doua, Teo Crăciunescu l-a dat afară. În culmea nervilor, Jose a şutat într-o minge. Portughezul a trecut în tribună, în mijlocul publicului constănţean,  şi, deşi era 2-0 pentru el, o jumătate de oră a strigart la jucători într-un idiom straniu, ceva între portugheză, engleză şi-un strop de română, fiind de cîteva ori în pericol să rupă portiţa care ducea spre teren.

Cea de-a doua realizare a verii în Giuleşti se leagă tot de prima. Don Jose l-a transformat pe Maftei din ultimul libero în viaţă – aşa i-am zis în cronici vreme de cîţiva ani, uneori poate pe nedrept – într-un fundaş dreapta viu, rău şi totodată bun. Ce-ar fi dacă, după Contra, următorul fundaş dreapta al naţionalei va fi chiar Vasile Maftei?