Calea de urmat

De un an, Craiova n-are voie să transfere jucători, pentru că tovarăşul Dinel Staicu a construit capitalismul cu brazilieni pe care a uitat să-i plătească. De-atunci, Ştiinţa doar fabrică, fără să cumpere. Din lutul propriu, frămîntat cu picioarele goale, au […]

De un an, Craiova n-are voie să transfere jucători, pentru că tovarăşul Dinel Staicu a construit capitalismul cu brazilieni pe care a uitat să-i plătească. De-atunci, Ştiinţa doar fabrică, fără să cumpere. Din lutul propriu, frămîntat cu picioarele goale, au apărut şi Bărboianu, şi Valerică Găman, şi Silvică Lung junior, şi Barbu, şi Crăciun, şi Firţulescu. Această pastă germinativă s-a turnat peste fraţii Costea, veniţi de la Vîlcea, peste veteranii Dorel Stoica şi Bornescu, peste Prepeliţă, care altfel s-ar fi îngropat la Piteşti. A rezultat un material din care acum dă colţul ierbii, iar peste ceva timp va şi rodi.

Contraexemplul l-a oferit Iaşiul. În repriza a doua a partidei fără spectatori de pe „Extensiv”, Ionuţ Popa l-a vărsat în teren pe portughezul Nunos Vivieros, venit, de unde altundeva din altă parte?, decît de la Estrela Amadora, acest prolific leagăn al civilizaţiei fotbalistice geto-dace. Lusitanul a călcat temeinic pe minge, ridicînd insistent întrebarea dacă nu cumva s-ar fi găsit şi pe la Leţcani, Podu Iloaiei sau Tîrgu Frumos nişte românaşi care să facă acelaşi lucru. Probabil că da, şi ei măcar erau ai noştri.