Ieşirea din tranşee

În afara tinereţii, echipa Under 21 mai are un atu faţă de prima reprezentativă: joacă fotbal!

1-1 cu Italia. Atît au obţinut tricolorii mari la Zurich, în cel mai bun meci al lor de la Euro 2008, atît au făcut […]

În afara tinereţii, echipa Under 21 mai are un atu faţă de prima reprezentativă: joacă fotbal!

1-1 cu Italia. Atît au obţinut tricolorii mari la Zurich, în cel mai bun meci al lor de la Euro 2008, atît au făcut şi cadeţii lui Săndoi la Pistoia. Pînă aici, similitudine. Diferenţa vine însă din altă parte. Timp de două meciuri şi ceva, la Euro, România adultă s-a ascuns de fotbal, în vreme ce România Under 21 l-a căutat cu insistenţă, contra Italiei antrenate de cuplul Casiraghi-Zola.

Deducem de aici că acea ascundere în păduri, complet lipsită de curaj, care ne-a enervat acum o lună şi ceva pe stadioanele elveţiene, nu e o trăsătură genetică a neamului şi a fotbalului, ci mai degrabă o indicaţie tactică prudentă, temătoare de dezastre pe tabela de marcaj. Cînd această defensivă obligatorie nu se cere explicit de pe bancă, fotbalistul român are destulă imaginaţie, fantezie, chiar forţă de atac.

Tinerii lui Săndoi au întîlnit o echipă care peste cîteva zile pleacă la Beijing (abia văzîndu-i, ne aducem aminte că noi n-am mai fost cu fotbalul la Olimpiadă din 1964, din Japonia, cînd cu celebrul penalty ratat de „profesorul” Constantin în meciul cu Ungaria). La nivel de CV-uri, italienii erau clar peste noi. Rocchi, vîrful experimentat al lui Lazio. Apoi Giovinco, marea speranţă a lui Juve, un decar cum noi n-avem în mult lăudata noastră Ligă Întîi. Plus alţii, titulari în Serie A, din Sud, de la Cagliari pînă în Nord, la Udinese. Cu toate astea, românii n-au stat în tranşee. După ce au primit gol dintr-o greşeală a piteşteanului Cristi Tănase, au jucat, au avut în faţă doar ideea egalării şi în final au reuşit un gol superb, de la colţul scurt Bogdan Stancu, după o centrare de pe stînga, de la Ochiroşii. (o formulă ofensivă care la Steaua, din păcate, va avea loc doar pe banca de rezerve).

Din formula şi din prestaţia de la Pistoia se mai desprinde o idee: anume că, deşi invadat de străini mai mult sau mai puţin ataşabili echipelor de top, fotbalul de la noi continuă să producă. Aşa cum au apărut Torje (mult mai în largul lui la tineret decît la Dinamo), Bicfalvi, Deac, Ochiroşii sau Bogdan Stancu, mai pot apărea şi alţii. Poate plutonul juvenil al Craiovei (Gîngioveanu şi-a făcut debutul în Italia), poate Luchin, Latovlevici  şi ceilalţi de la Timişoara, poate tinerii Farului, Păcuraru şi Pătraşcu, veniţi, să nu uităm, din oraşul lui Hagi. Poate chiar acest copil teribil al Ghencei, Florentin Matei, care la 15 ani vrea să plece din România pentru că antrenorii îl pun să facă faza defensivă. Oare la Liverpool, care i-a şi trimis un tricou personalizat de ziua lui, s-or găsi alţii să bage alunecări pentru ca puştiul de 1,69 din Poiana lui Stîngă să poată să jongleze şi să dribleze în voie?