Activele domnului Taher

Evaluările economice ale patronului s-ar putea să nu dea bine la public

În plină şi nesfîrşită negociere cu Dani Coman, Fathi Taher şi-a ieşit din pepeni şi a spus că portarul nu e un Mercedes, ci doar o Dacie. Adică […]

Evaluările economice ale patronului s-ar putea să nu dea bine la public

În plină şi nesfîrşită negociere cu Dani Coman, Fathi Taher şi-a ieşit din pepeni şi a spus că portarul nu e un Mercedes, ci doar o Dacie. Adică nu poate cere 300.000 contract şi poate pleca doar pe 800.000 de euro. În traducere liberă, un fel de „nu te plătesc, dar nici n-am chef să te vînd. Te mai chinui puţin”.

E greu de stabilit dacă Dani cere mult. Poate că da, poate că nu, de vreme şi Lobonţ cîştigă la Dinamo tot cam pe-acolo. Dar dacă noul patron n-are chef să-i dea banii ăştia, îi poate fixa un preţ uman, să plece. Asta e judecata pur economică, îmbibată cu mult iz ierarhic, fiecare silabă şi fiecare literă arătînd cine e şeful şi cine subalternul.

Mai departe, tot ce-a făcut Fathi Taher e extrem de periculos. S-a lansat în judecăţi rutiero-băşcălioase la adresa simbolului echipei, al cărui nume are mare căutare în peluza fanilor. Că Dacie, că nu Mercedes sînt expresii care s-ar putea să-l coste pe iordanian. Ce-ar fi dacă Abramovici ar vinde Chelsea şi noul proprietar ar spune imediat că John Terry valorează cît un retroproiector de Rolls? Sau dacă fraţii Glazer de la Manchester s-ar supăra pe Giggs şi-ar declara că nu face mai mult decît o scrumieră de Aston Martin? Acei patroni ar intra imediat în gura tribunei şi nu i-ar spăla toate apele Tamisei.

Se pare că spre deosebire de George Copos, care avea nişte reflexe foarte ascuţite şi ştia cînd să facă pe lacrimogenul, cînd să mimeze sufletismul sau cînd să invoce umanul, Fathi Taher nu s-a prins că la fotbalul pe care încă nu-l cunoaşte nu poţi judeca fără un pic de afect. Fotbalul şi în special Rapidul conţin componente umane clare, iar deteriorarea verbală a acestora poate produce neplăceri. Fathi Taher a făcut avere în România mizînd mai mult pe active decît pe oameni. Procedeul e lucrativ atunci cînd în ecuaţie intervin materialele rulante de la Griviţa, sedeveurile de la Electroputere sau termopanele diverselor hoteluri. Acolo poţi face evaluări explicite, la metru pătrat, la tonă şi la alte unităţi de măsură. În peluza Giuleştiului mărimile fizice devin difuze, pentru că se contopesc cu judecata suporterilor, care nu mai e o constantă, ci o variabilă cu rol decisiv. Cînd va pricepe asta, Taher va putea deveni patron de club de fotbal. Pînă atunci, va fi doar un industriaş putred de bogat care încurcă oamenii cu utilajele şi sentimentele cu şuruburile.