Milioane verzi pe pereţi

De la Steaua se vinde doar cine are şeful chef să se vîndă

După rezolvarea deplorabilă a cazului Dică, acum noua problemă e Goian. Probabil singurul fotbalist român căruia campania de la Euro, aşa şchioapă şi tristă cum a fost, […]

De la Steaua se vinde doar cine are şeful chef să se vîndă

După rezolvarea deplorabilă a cazului Dică, acum noua problemă e Goian. Probabil singurul fotbalist român căruia campania de la Euro, aşa şchioapă şi tristă cum a fost, a reuşit să-i ridice cota. Căutat de cluburi importante, din Anglia pînă-n bazinul minier ucrainean, Dorin Goian are obligaţia să tacă, altfel va fi rezervă. Patronul l-a făcut praf, arătînd că la Steaua, dacă joci în naţională sau dacă te ofertează nume mari, e egal cu zero. În faţa şefului eşti doar o marfă pe care-şi permite s-o ţină în galantar pînă cînd se decolorează de la soare.

Procesul decolorării nu e nou. Dică, în aşteptarea unei plecări care de doi-trei ani i se tot promite, s-a depreciat în vitrină. Nu Benfica, nu Aston Villa, ci prăpădita Catania, un loc periferic şi dubios, de unde Zenga şi-a adus aminte că în patria nevesti-sii există un decar care ar putea da bine în colbul alb al Siciliei.

Rădoi se alterează şi el văzînd cu ochii, la adăpostul unei fraze cu iz de Cosa Nostra decăzută, conform căreia finu’ nu e de vînzare că nu vrea naşu’ să-l dea. Acum se vorbeşte de 13 milioane, şi dacă bravul Mirel o să-şi mai mute de cîteva ori nasul din loc pe cîmpul de luptă, suma cerută va fi şi mai mare, gîndindu-se că se vinde nu un jucător de fotbal care îmbătrîneşte şi se uzează, ci însăşi căciula lui Mihai Viteazul, expusă la muzeu.

Steaua se joacă foarte uşor cu milioanele pe care le cere şi găseşte foarte greu milioanele care efectiv se încasează. Cînd Chelsea dă pe Deco 10 milioane, Becali vrea pe Rădoi şi pe Goian luna de pe cer şi ajunge să ia abia 2,5 pe Dică. E ca şi cum îţi deschizi un magazin de blănuri şi peste un an constaţi că n-ai vîndut decît o geacă de fîş.

Goian o să stea rezervă şi o să tacă, Rădoi o să-şi joace mai departe rolul de fin privilegiat, dar nevandabil, iar Dică o să trimită ilustrate ieftine din Sicilia. În timpul ăsta, ministerul de externe al Stelei va scormoni liga a doua spaniolă şi ne va spune, de două ori pe an, ce mult şi-l doreşte pe Armenteros. Cei care ştiu să zică frumos şi muzical „Să trăieşti, nea Gigi!” o duc bine, ceilalţi trebuie să vină cu oferte peste Cristiano Ronaldo, altfel se stafidesc în Ghencea, dormind în camerele de la stadion şi visînd la un meci „care pe care” cu Borisov.