Paşii lui Piţurcă

De 10 zile, selecţionerul se plimbă concentrat, cu mîinile la spate

Dintre toate treningurile cu tricolor, al lui Piţurcă iese cel mai puţin din fortăreaţa de la Sanktispark. Ceilalţi, jucători, masori, secunzi, oficiali mai merg la refacere, mai stau cu […]

De 10 zile, selecţionerul se plimbă concentrat, cu mîinile la spate

Dintre toate treningurile cu tricolor, al lui Piţurcă iese cel mai puţin din fortăreaţa de la Sanktispark. Ceilalţi, jucători, masori, secunzi, oficiali mai merg la refacere, mai stau cu familiile sau cu apropiaţii la măsuţele de la complexul de peste drum, se mai plimbă prin curtea hotelului, înconjurată de muşamaua anti-presă, mai vorbesc la telefon, mai trag dintr-o ţigară.

Selecţionerul părăseşte cetatea doar atunci cînd e neapărată nevoie, la antrenamente şi la meciuri. Cînd trece de porţi, bagă capul în pămînt, privirea sub breton şi evită să întîlnească uitătura celor din jur. Cînd te uiţi la cineva, înseamnă că-i dai importanţă. E greu de crezut că poate merita cineva această onoare. Sau poate că e doar o strategie de gambler, pe care Piţurcă o stăpîneşte la perfecţie.

Pare impasibil şi probabil că are un cîmp vizual pină la vîrful adidaşilor albi. La antrenamentele deschise iese printre ultimii pe teren şi se plimbă îngîndurat, minute bune, cu mîinile la spate, departe de jucătorii care se încălzesc. Încălzirea e treaba secunzilor, a preparatorului fizic sau a lui Lupescu şi Prodan, care aleargă şi ei împreună cu jucătorii. Timp în care probabil că numărul unu al spatului tehnic se gîndeşte la Pirlo, la Di Natale sau la Toni.

Cînd începe partea cu mingea, atît cît poate fi ea de elocventă la antrenamentele deschise presei, Piţurcă strînge jucătorii în jurul său într-un cerc galben al tricourilor. Explicaţiile durează un minut-două, apoi grupurile se risipesc la ce au fiecare de făcut. Selecţionerul se retrage iarăşi într-o parte şi îşi urmăreşte elevii, intervenind foarte rar şi aproape niciodată cu fluierul. Probabil că nici n-are!

Uneori se apropie de un grup şi explică. Apoi, cîteva minute rămîne acolo, ca să se convingă că s-a înţeles. După care iarăşi se plimbă, cu aceiaşi paşi mărunţi, care par să amestece gîndurile albastre, către Italia, cu cele oranj, către Olanda.

Dintre toţi selecţionerii de la Euro, Piţurcă e cu siguranţă cel mai puţin vorbăreţi. Ziariştii străini au observat asta şi ne întreabă cum de ne putem face treaba cu un asemenea monument de tăcere. Foarte simplu. În lipsa vorbelor, citim în priviri. Dacă nu le zărim, citim în paşi. Ai lui Piţurcă spun că ne va fi foarte greu cu Italia.e retrage ia