Numai azi nu-i mîine

Cu fiecare oră, încordarea „tricolorilor” creşte

Sîmbăta, Elveţia e parcă mai animată. Funcţionărimea lasă costumele, se îmbracă sport şi iese. La cumpărături, la piscinele care sînt în fiecare sat, pe miile de terenuri de fotbal sintetice. Se vorbeşte mult despre […]

Cu fiecare oră, încordarea „tricolorilor” creşte

Sîmbăta, Elveţia e parcă mai animată. Funcţionărimea lasă costumele, se îmbracă sport şi iese. La cumpărături, la piscinele care sînt în fiecare sat, pe miile de terenuri de fotbal sintetice. Se vorbeşte mult despre Federer şi Roland Garros, în această ţară în care ani şi ani subiectul numărul unu a fost schiul, iar personajul principal Zurbringen.
N-ai zice că e iunie, ci, în cel mai bun caz, martie. 13 grade, vînt, cîte o picătură de ploaie. Soarele pare să fi dispărut definitiv de pe aceste meleaguri, cărora, dacă Dumnezeu le-a dat destul, se pare că le-a tăiat abonamentul la soare şi la căldură.

Deşi e frig, echipa României pare încinsă ca o plită. Feţe încordate în concentrare, oameni scumpi la vorbă, jucători care parcurg Golgota celor cîţiva metri pînă la autocar cu gîndul de a nu fi luaţi la întrebări de presă. Cu o seară înainte, la cumpărături, păreau ceva mai destinşi. Nu-ţi tăiau vorba, salut, ce faci, ce vreme urîtă e afară, banalităţi, dar evitau orice trimitere la fotbal.

Se putea însă citi pe feţe. Daniel Niculae, Bănel, titularii de ultimul moment, aveau altă lumină pe chipuri decît Codrea, de exemplu. Sau decît Marica. Statutul de rezervă îţi schimbă privirea fără ca tu să-ţi dai seama de asta. Iar reporterii trebuie să fie şi psihologi, şi mimi, şi cititori în gînduri. Asta pe lîngă excelenta condiţie fizică, menită să te ajute să te caţeri în copaci şi pe garduri.

Ieri, la prînz, a fost iarăşi antrenament. Tot pe ultramoderna AGF arena, tot închis, tot păzit de gardieni, în rîndurile cărora şi-au făcut apariţia şi fetele. Blonde, înalte, unele frumoase, pe care staţiile radio şi pulanele de cauciuc atîrnate la cingători le făceau un fel de zîne ale războiului.

Război rece, ca vremea de afară. Între noi şi francezi, între Piţurcă şi presă. Chiar aşa, război între noi şi noi, aici, în Elveţia, în Ţara Păcii.