Atenţie la imn!

Dincolo de bine meritata constatare că imnul nostru e poate singurul din lume care începe cu „Deşteaptă-te!”, avem senzaţia că pe portativul bătrînului Anton Pann, la sfîrşit de tot, notele muzicale sînt cam relaxante. Ultimele acorduri par să ducă la […]

Dincolo de bine meritata constatare că imnul nostru e poate singurul din lume care începe cu „Deşteaptă-te!”, avem senzaţia că pe portativul bătrînului Anton Pann, la sfîrşit de tot, notele muzicale sînt cam relaxante. Ultimele acorduri par să ducă la o costisitoare stare de somnolenţă.

Cu Olanda, în 2005, am luat gol în primul minut şi apoi n-am mai putut face nimic. În acelaşi fatal prim minut, muntenegrenii provocau penalty la poarta noastră. Noroc că a apărat Lobonţ, dar şi dacă nu apăra, puteam drege busuiocul, pentru că în faţă aveam o echipă ale cărei cele mai cunoscute nume sînt preşedintele federaţiei şi antrenorul, adică Savicevici şi Filipovici.

Românii nu sînt nemţi, să renască. În ’74, Beckenbauer şi ai săi luau gol din penalty în primul minut al finalei cu Cruyff, dar întorceau situaţia şi cîştigau cu 2-1. Românii sînt o naţie contemplativă şi, după gol primit, contemplaţia e o stare a sufletului care se poate prelungi îndelung, uneori chiar 90 de minute.

Şi mai avem o problemă care să ne determine să ne fie minţile clare atunci cînd muzica imnului stă să se isprăvească. Matricea noastră pentru Euro pare să conţină soluţia tactică a lui 0-0, a lui 1-0 pentru noi, dar nu şi a lui 0-1. Dacă dormim mai mult decît înălţătoarea muzică a lui Anton Pann, ne va fi foarte greu să atingem scopul primelor silabe ale versurilor lui Andrei Mureşanu. Acelea cu „Deşteaptă-te!”