Drame şi dramolete
Înainte de a fi tragică, povestea lui Ovidiu Petre riscă să treacă drept comică. Să te accidentezi la un volei pe plajă, care nu e sport de contact, e echivalent cu a pleca la război, în linia întîi, şi a […]
Înainte de a fi tragică, povestea lui Ovidiu Petre riscă să treacă drept comică. Să te accidentezi la un volei pe plajă, care nu e sport de contact, e echivalent cu a pleca la război, în linia întîi, şi a te răni în tranşee în timp ce-ţi desfaci conserva cu briceagul.
Dar nu e nimic ilar. Un fotbalist, bun, bunişor, rău, aşa cum e, pierde Europeanul. El, personal, resimte şocul, să fim sinceri cu noi, mai mult decît îl resimte echipa României. Există Rădoi, există Codrea, cine ştie, poate se va apela la Lazăr, Ropotan sau Mărgăritescu.
Spectaculoasă, dar semiimportantă pentru ceilalţi, povestea are alte dimensiuni pentru Ovidiu Petre. El e un tip care şi-a făcut mereu treaba corect, iar uneori chiar bine. În asemenea momente, consolările, chiar dacă vin, sînt palide. Mai bune sînt comparaţiile. Nu neapărat cu Iovan, Dan Petrescu, Sabău sau Prodan, pe care accidentările i-au oprit de la diverse turnee finale. Ci cu Dobrin, care n-a apucat să joace nici el. Dacă nici asta nu e consolare, atunci care ar fi?