Rîde ciob de oală spartă!

Steaua a bătut iarăşi aşa cum a bătut. La limită, cu emoţii, fără să joace cine ştie ce. Plus cu o mare eroare de arbitraj (a cîta?) favorabilă, ofsaidul de la primul gol. Plus cu un arbitraj al doctorului Haţegan […]

Steaua a bătut iarăşi aşa cum a bătut. La limită, cu emoţii, fără să joace cine ştie ce. Plus cu o mare eroare de arbitraj (a cîta?) favorabilă, ofsaidul de la primul gol. Plus cu un arbitraj al doctorului Haţegan asemănător unei chirurgii pe viu. Totul pentru front, totul pentru victorie, totul pentru îndepărtarea Craiovei în ultimele minute de careul lui Zapata. De priceput ce e, doctoraşul l-a dat afară pe Golanski de pomană, în schimb l-a lăsat în teren pe Zapata, probabil ca să nu se complice lucrurile şi să nu lase Steaua fără portar pentru ultimele minute, dar şi pentru meciul cu Dinamo.

Asta ar fi Steaua, echipa care naşte cu forcepsul, dar naşte. CFR-ul, în schimb, nu mai poate nimic, pare un maratonist care s-a rătăcit pe finalul cursei şi în loc s-o ia spre finiş, se împleticeşte îndărăt, către start. Să nu poţi să baţi Mioveniul, aproape căzut, e echivalent cu a nu fi în stare de nimic. Nu mai ai ce spune nici de arbitrajele Stelei (în tur au avut parte şi ei, clujenii, de tratament asemănător), nici de brichete, nici de comisii. Cînd ai 11 puncte avans şi tu le risipeşti cu Ceahlăul, Pandurii, Iaşi, Mioveni, înseamnă că nu te poţi numi niciodată campioana României. Cu jucători veniţi de la echipe mediocre, unde măsurau cîrnatul cu centimetrul, să le ajungă pînă la leafa următoare, nu poţi avea perspective. Ce-i poţi spune lui Semedo, care a lăsat mediocritatea lusitană pentru o leafă de nabab în România, şi acum nu dă mîna cu antrenorul? Neaga nu s-a pupat cu şeicul şi-au dat arabii cu el de-a dura. Noi îl venerăm pe zeul Semedo şi aşteptăm Liga Campionilor, tur 3 preliminar. Cu Liverpool, cu Arsenal, cu Juve sau cu cine-o mai fi. E o situaţie în care speranţa nu moare ultima, ci prima. Famaguştii vişinii din Gruia au ucis-o identic şi anul trecut!