Miza lui Marius Stan

Din şef al unei echipe liniştite de mijlocul clasamentului, Marius Stan a devenit de cîteva zile butonul nuclear al campionatului. Totul se învîrte în jurul ping-pong-ului său cu Andone. Din fiecare bilă trecută amical peste fileu atunci, în cantonamentul din […]

Din şef al unei echipe liniştite de mijlocul clasamentului, Marius Stan a devenit de cîteva zile butonul nuclear al campionatului. Totul se învîrte în jurul ping-pong-ului său cu Andone. Din fiecare bilă trecută amical peste fileu atunci, în cantonamentul din Antalya,  se deduce dorinţa de asalt indo-gălăţeană asupra porţii lui Zapata.

Stan a luat totul asupra sa. Umorul („şi noi ne dorim zece jucători de la Steaua, inclusiv pe Mirel Rădoi!”), duritatea replicilor, riscurile financiare („gălăţenii vor fi plătiţi chiar dacă au primele blocate”).

Deşi pe teren vor fi Szekely, Paraschiv, Jula sau Deac, totul va cădea pe umerii lui Stan. El riscă mai mult decît fotbaliştii, care dacă joacă aşa şi aşa, au scuza oboselii şi a finalului de sezon.

Preşedintele Galaţiului şi-a asumat rolul e Zorro al finalului de campionat, dar şi riscurile, pentru că numai în filme Zorro îi taie pe toţi cu sabia. Realitatea poate oferi surprize, cum ar fi o după-amiază mai palidă, aşa cum au avut atîţia în această primăvară în luptă cu tăvălugul roş-albastru. Şi atunci pe Zorro fără mască din Galaţi va pica la mijloc şi nu-l vor mai spăla toate apele Dunării.