Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

1907 semne de derută

După pierderea a 13 puncte în duelul cu Steaua, CFR nu-şi mai simte pămîntul de sub picioare

Bricheta şi unele arbitraje favorabile Stelei sînt partea comodă a adevărului. Ne fură, domnule, nu se joacă pe teren, se apasă butoanele! Un […]

vineri, 11 aprilie 2008, 7:02

După pierderea a 13 puncte în duelul cu Steaua, CFR nu-şi mai simte pămîntul de sub picioare

Bricheta şi unele arbitraje favorabile Stelei sînt partea comodă a adevărului. Ne fură, domnule, nu se joacă pe teren, se apasă butoanele! Un text facil de lamentaţie, învăţat pe de rost şi rostit şi atunci cînd e cazul, dar mai ales atunci cînd nu e.

Dincolo de brichete, butoane şi arbitraje, CFR, în loc să meargă pe drumul ştiut, a luat-o din proprie iniţiativă spre mlaştină, iar acum i se mai văd doar vîrfurile degetelor. Dacă la Iaşi putem vorbi de butoane, pentru că penaltyul a fost cum a fost, la Piatra-Neamţ, la Urziceni şi acasă cu Pandurii ardelenii de respiraţie internaţională au eşuat în mod complet neprovocat. Ca un jucător de tenis care serveşte de două ori la rînd în fileu, punctele ducîndu-se automat la adversar.

Antrenorul. Greu de spus dacă de aici începe sau aici se termină deruta. Permutări de formaţie pe care nu le mai înţelege nimeni. Portarul e mereu altul. Panin e rezerva lui Dorsin, deşi suedezul pare sub jumătate din fundaşii stînga ai campionatului. Cînd un singur închizător, de regulă Dani, cînd perechea Dani-Leao. Cînd Dubarbier pe stînga, cînd Dubarbier pe bancă. Cînd Culio în centru, cînd Culio pe stînga. Priviţi meciurile din tur şi veţi constata că şirul victoriilor a fost obţinut aproape cu aceeaşi formulă de bază.
Conducerea. A trebuit să treacă 9 etape din primăvară pentru ca, după Urziceni, Iuliu Mureşan să pronunţe explicit cuvîntul „criză”. Pînă acum discursul oficial era referitor mai mult la Steaua decît la propria echipă. Nu s-au tras concluziile la timp, s-a sperat că de la o etapă la alta lucrurile se vor rezolva de la sine, plecînd în mod eronat de la premisa că nici Ceahlăul, nici Poli Iaşi, nici Pandurii, nici Urziceni nu sînt echipe destul de tari ca să pună piedică unei selecţionate internaţionale alcătuite cu vreo 20 de milioane de euro. Dar iată c-au fost!

Jucătorii. O vreme, chiar după ce deruta se instalase, Trică părea singurul care poate trage echipa după el. Prin golurile sale marcate aproape meci de meci el a rămas o vreme acel căpitan care mai speră, deşi jumătate din punte e sub apă, iar catargul s-a rupt. Cînd a cedat şi Trică, mai ales nervos, n-a mai existat liderul. Nervii lui Trică, inclusiv izbucnirea de la Urziceni la adresa unui copil de mingi, inclusiv intenţia de a scoate echipa de pe teren la Iaşi, au avut efect invers. În loc să mobilizeze, au iritat şi mai mult. Poate că un moment de cotitură a fost neconvocarea (inexplicabilă!) a olteanului la meciul cu Rusia.

Viitorul. E greu de întrezărit. Culio ştie tot atît fotbal ca şi astă-toamnă, Tony e la fel de hotărît, Andone e acelaşi, Paszkany e tot bogat. E nevoie însă de un declic, de găsirea codului PIN pentru deblocarea echipei. Şi, atenţie!, trebuie un cod PIN adevărat, nu unul greşit, dar acceptat de aparat, cum a fost cel din meciul cu Dinamo.

Comentarii (102)Adaugă comentariu

mujotutun (89 comentarii)  •  15 aprilie 2008, 14:08

@un clujean scarbit: ai toata simpatia mea – si intelegerea, desigur. Vorba lui Herzen: kto vinovat?

kaka2008 (1 comentarii)  •  18 aprilie 2008, 15:21

Este trist şi inadmisibil ce se intampla in fotbalul romanesc. Este trisit cu atat mai mult cu cat oamenii din media, formatorii de opinii, au, in general, prestatii jalnice, prestatii de oameni slugarnici, supuşi mai marilor din fotbal(Mircea Sandu şi Dragomir Dumitru), dar mai ales potentatilor obraznici si fara niciun pic de bun simt(Becali Gheorghe). Comportamentul lor fata de mai marii din fotbal consta in faptul ca nu scapa niciun prilej in a-i chestiona şi de multe ori de a le pune răspunsurile in gura cu toate ca, asa cum majoritatea celor interesati de ,,fenomen”, stiu foarte bine ca, pentru acest sport, au facut mult mai mult rau decat bine. Ei sunt cei care au condus din umbra si au profitat de ea, cooperativa, ei au promovat nepotismul atat in forul de conducere al fotbalului, cat si in ,,tagma” arbitrilor, ei au aranjat si au luat decizii bizare si partinitoare cu cei care reprezinta cele doua cluburi bucurestene care se cred cluburi mari si performante, dar ale caror performante au fost obtinute sub directa conducere a familiei dictatorilor si a acolitilor acestora.
Comportamentul lor fata de potentatii obraznici si fara niciun pic de bun simt din fotbal, consta in faptul ca, nu exista emisiune TV, radio sau ziar de specialitate in care sa nu apara acest personaj care isi permite aprecieri si declaratii de o gravitate extraordinara, ira pe cei mari, aceste declaratii ii face sa zambeasca si in acelasi timp sa ne prosteasca pe noi, ca acestea ar fi chipurile ,,glumite” si noi nu trebui sa-l luam in seama pe marele oier, dar este cert ca aceste glumite sunt un mod de viata si de procedee ale marelui oier pentru ca pe acest individ nu-l intereseaza decat modul de a parveni si de acumula cat mai multi bani, indiferent de procedee.
Cu astfel de procedee si cu astfel de oameni, nu cred ca avem sanse sa intram in lumea mare a fotbalului international, ne vom balaci in mocirla pregatita de acesti indivizi care nu isi vad decat interesele lor meschine si necurate.
Tot cu ei si datorita lor avem conducatori de cluburi care, pentru cativa dolari in plus(drepturi TV) sunt in stare sa-i mentina acolo sus pentru eternitate, in loc sa isi doreasca o competitie cu adevarat sportiva, o competitie curata si corecta, pentru ca si in aceste conditii vor fi beneficiarii acelor drepturi TV sau poate chiar mai mult de atat.
Este de notorietate modul cum s-au coalizat la alegerile FRF din trecutul nu prea indepartat.
De aceea, consider ca toti cei din media, formatorii de opinie in lumea sportului au datoria sa inceteze temenelile, linguselile sau poate si mai rau de atat, si sa demaste aceasta tagma de nonvalori, sa faca tot ce le sta in puteri pentru a incerca si in cele din urma in a reusi sa-i debarce pe acesti indivizi spre o competitie adevarata.
Nu pot sa inchei fara a remarca totusi incercari timide(vai cat de putini sunt acestia)intru demascarea si dezgolirea acestora, opiniei publice.
Va doresc sa nu aveti liniste pana ce nu veti reusi in aceste deziderate pe care le consider nu numai personale, ci general valabile.

Comentează