Clasa de mijloc

Ce le-o fi făcut Neagoe? De unde şi pînă unde această răscoală a Pandurilor, conduşi de Geană pe post de Vladimirescu? Fenomenul de la Gorj nu e singular. Neagoe a reuşit să determine o echipă pe cale de dispariţie să […]

Ce le-o fi făcut Neagoe? De unde şi pînă unde această răscoală a Pandurilor, conduşi de Geană pe post de Vladimirescu? Fenomenul de la Gorj nu e singular. Neagoe a reuşit să determine o echipă pe cale de dispariţie să dea tot ce are mai bun în mai puţin de o lună. Craiova lui Napoli are şi ea un şir lung de meciuri fără înfrîngere. La început de sezon, Vasluiul obţinea victorie după victorie, inclusiv la Dinamo, şi stătea pe podium. Iaşiul a fost în stare să bată, în trei săptămîni, şi Steaua, şi CFR-ul.

E o revoltă a clasei de mijloc a campionatului. În România, clasa de mijloc abia începe să se contureze. În viaţa „civilă” a aparţine clasei de mijloc înseamnă să nu mai măsori cîrnatul din frigider cu centimetrul, să vezi dacă-ţi ajunge pînă la următoarea chenzină. Să-ţi permiţi, din salariu, un leasing la maşină, o rată la casă, o oră pe săptămînă la spa şi, eventual, o săptămînă de concediu în străinătate, că oricum e mai ieftin decît la noi. În fotbal, clasa de mijloc îi poate încurca uneori pe cei mari, nu mai e victimă sigură a şenilelor celor din frunte care mătură tot şi rămîn să-şi decidă titlul în meciurile directe.

Oamenii clasei de mijloc a primei ligi pot obţine un rezultat excelent astăzi şi unul bunicel mîine. Ei au soluţii de moment, joacă sub apăsarea unor imperative de comando, gen evitarea retrogradării sau un loc de Intertoto. N-au proiecte pe termen lung, ci doar rezolvări la minut, ca nişte grătare lîngă care aştepţi în picioare, cu scobitoarea pregătită, să ţi se perpelească micii. La un moment dat, clasa de mijloc se poate ambiţiona, poate investi patru-cinci sute de mii de euro într-un jucător din străinătate, dar acestuia îi e destul de greu să rodească lîngă mediocritatea autohtonilor. Cînd pune mîna pe un antrenor inspirat şi bun, clasa de mijloc poate obţine 5 victorii la rînd, cum e cazul Pandurilor de acum. Dar poate sta şi două-trei luni fără victorie, invocînd ghinioane şi arbitraje potrivnice, totul în numele asumării unei condiţii provinciale, care în propriii ochi trece drept o tară nativă insurmontabilă.

Dinadins n-am inclus Urziceniul în această clasă de mijloc, pentru că acolo e altceva. Acolo s-a născut o echipă foarte bună, care cu 7 etape înainte de final e umăr la umăr cu Dinamo şi Rapid. Urziceniul, care probabil că va juca finala Cupei şi se va clasa în primele şase, a înţeles prima că a fi provincial nu înseamnă a te naşte învins. Echipa lui Dan Petrescu a jucat fotbal bun nu trei etape, nu cinci, ci măcar 20 din cele 27 de pînă acum. Acolo s-au ales foarte bine jucătorii, s-a adus, de exemplu, Jacob Burns, care a jucat o semifinală de Liga Campionilor cu Leeds, iar tam-tamul sosirii a fost mult mai puţin auzit decît acolo unde s-au adus sud-americani din finala cupei plajei. Dacă n-ar fi fost nişte piedici din partea arbitrajului, poate că ne-am fi pomenit cu meciuri de Champions League la doi paşi de dropiile dispărute ale Bărăganului.