Doi bani, trei bani, 102 milioane de euro

Dumitru Dragomir era şi nu prea era mulţumit de licitaţie. Spera, în adîncul sufletului, să scoată 150-160 de milioane. S-a oprit la 85, cu TVA cu tot 102. O dată, de două ori, de trei ori, adjudecat. De data asta […]

Dumitru Dragomir era şi nu prea era mulţumit de licitaţie. Spera, în adîncul sufletului, să scoată 150-160 de milioane. S-a oprit la 85, cu TVA cu tot 102. O dată, de două ori, de trei ori, adjudecat. De data asta doar verbal, fără tradiţionalul ciocănel care însoţea licitaţiile cu tablouri ale aceluiaşi Dragomir, de la parterul palatului „Universul”, undeva la începutul anilor ’90.

După ce şi-a încredinţat marfa noilor proprietari, preşedintele a ieşit în pridvorul Ligii. Presă, cît cuprinde. „Domnule Dragomir, cît face un meci ca acela de la Vaslui?”, a întrebat un „microfon”. „Doi bani”, a venit răspunsul starostelui. „Dar un derby ca Dinamo-CFR?”, a continuat alt cub cu siglă. „Trei bani”. După ce-şi văzuse sacii în căruţă, Dragomir miza pe cartea minimalismului. Doi bani plus trei bani, în total cinci bani, pentru două meciuri care au ţinut afişul unei duminici şi s-au dus, împreună, către 17 puncte de rating.

De-acum termenii contractelor sînt limpezi, ticluiţi de avocaţi şi de specialişti cu vocaţia milenarismului. Ei au avizat şi au semnat. E treaba altora să transforme cinci bani în 102 milioane de euro. Nu răsfoiţi reviste de bussines, nu butonaţi pe Money Chanell, pentru că nu veţi afla răspuns. Responsabilii de această miraculoasă operaţiune financiară se află în curtea fotbalului.

Nu sînt doar responsabili, ci şi mari beneficiari. Să luăm suma fără valoare adăugată, 85 de milioane, şi s-o împărţim la perioada celor 3 ani de contract. Peste 28 de milioane pe sezon. Printr-o medie aritmetică, ar veni mai mult de 1,5 milioane de euro de echipă. Sigur că algoritmul împărţirii va ţine seama de locurile în clasament, fruntaşii vor lua mai mult, iar cei de la coadă mai puţin. Dar cei de la mijloc cam atît vor primi, media de 1,5 milioane. Ceea ce nu e deloc puţin, într-o lume în care, dincolo de CFR Cluj şi de barierele Bucureştiului , milionul de euro e privit ca o arătare de pe altă planetă.

Nu în ultimul rînd, graţie televiziunilor vor fi bani în fotbal. Bani albi, mulţi şi destul de uşor de cîştigat. Dar şi bani justificabili. Această năvală a bancnotelor TV asupra gazonului va acoperi aproape complet iarba şi va lăsa foarte puţin loc banilor negri. În fond, suma de 85 de milioane e şi o taxă pe vizibilitate, pe transparenţă, pe corectitudine. Nu va funcţiona doar reflexul necondiţionat, gen „nu ne mai trebuie, sîntem sătui”, ci şi reflexul ruşinii de a nu fi corect. Acel „ne vede lumea”, care în ultima vreme a început să nu mai facă doi bani. Sau trei, vorba lui Mitică Dragomir.