Omul nou
Cînd ideologii lui Nea Nicu au inventat noţiunea, au avut în vedere să creeze acel tip de tîmpit decerebrat care munceşte pe ogoare şi în fabrici, se pregăteşte necontenit, studiază documentele de partid şi de stat, aplicîndu-le neabătut. E semeţ […]
Cînd ideologii lui Nea Nicu au inventat noţiunea, au avut în vedere să creeze acel tip de tîmpit decerebrat care munceşte pe ogoare şi în fabrici, se pregăteşte necontenit, studiază documentele de partid şi de stat, aplicîndu-le neabătut. E semeţ şi rectangular, nevasta lui se piaptănă cu coc şi poartă basma cu modele florale, iar copiii săi spun versificat, la grădiniţă, cum tatăl lor zideşte case cocoţat pe schele.
Perioada de construcţie
De o săptămînă şi ceva, zeci de mîini dibace sculptează la o statuie. Contemporanii par mai eficienţi decît ideologii Epocii de Aur. Ca să-şi justifice antepronunţările, partizanatele, paralelismele cu legea şi, nu în cele din urmă, interesele, puternicii zilei au scos de pe linia de fabricaţie personajul Alexandru Deaconu. Băiat tînăr, înalt, familist, posesorul unei cariere de mare succes în viaţa extrafotbalistică, arbitru FIFA cu perspective, poliglot, neînfricat, simbol al curajului. Luptător neostenit pentru stăvilirea violenţei pe stadioane, erou între eroii neamului. Decorat de preşedintele ţării, lăudat şi paralăudat de preşedintele Federaţiei („gestul său deschide noi orizonturi”), dat exemplu peste tot, în şedinţa cu arbitrii, în întîlnirea cu finanţatorii.
Nepotism şi nepricepere
Din păcate pentru eficienţa liniei de fabricaţie, pe zi ce trece apar noi şi noi elemente care transformă eroul într-un mare zero. Întîi, neînfricatul e în relaţii de cumetrie cu Mircea Sandu, acesta năşindu-i pe părinţii săi (tatăl-magaziner federal) la nunta de argint. Asta încă n-ar fi nimic, pentru că oricum peisajul arbitrajului e sufocat de nepotisme. Dar proaspătul decorat la Cotroceni, dincolo de frica organică, arătată clar la întreruperea meciului, n-are nici măcar abilitatea de a completa hîrţoagele obligatorii astfel încît scriptele să ajute la justificarea faptelor. Din raportul suplimentar reiese că el s-a dus înapoi în locul incidentului cu bricheta pentru a relua jocul cu aut. În primul rînd, după ce ai un jucător plin de sînge (Pancu), nu reiei meciul cu aut. Apoi, dacă-l reiei cu aut, n-ai ce să cauţi în zona de conflict, doar dacă ai intenţia de a incita. Sau, eventual, de a bate tu însuţi autul. Cînd acordă aut, arbitrul nu trebuie să stea lîngă jucătorul care aruncă de la margine.
Înapoi la şcoala primară
Acţiunile lui Deaconu şi, o dată cu ele, eforturile de a scoate din joben un personaj care să dea credibilitate unei farse s-au năruit definitiv în momentul în care Gazeta a publicat pasaje din raportul de arbitraj întocmit de Alexandru Deaconu după evenimentele din Giuleşti. Frazele au fost publicate în ziarul de ieri, grafia stîngace, cu litere de tipar, de repetent la şcoala generală, a putut fi admirată şi ea. Cu toate acestea, merită reluate cîteva frînturi „Sau aruncat obiecte”, „Pe parcursul jocului au mai fost aruncate obiecte de joc pe parcursul jocului”, „din tribuna a doua-a au aruncat cu obiecte spre mine şi spre jucătorii.”
Acestea sînt cuvintele scrise de directorul de marketing pe Bucureşti al unei megacompanii multinaţionale, plătit pe lună cam cu zece salarii de învăţător care pune creionul între degetele copiilor. Acesta e şuvoiul de analfabetisme revărsat în doar cele cîteva rînduri scrise de arbitrul FIFA Deaconu. Comisia Centrală se străduieşte să-l înveţe engleză pe Deaconu, care, ditamai managerul, ratează aproape fiecare cuvînt din limba română.
Eşec total
De fapt, acesta e adevăratul Alexandru Deaconu, personajul pe care falşii săi binefăcători mai bine-l lăsau aşa cum era pînă săptămîna trecută. Vrînd să-l crediteze cu mai mult decît valora, au eşuat lamentabil. În locul eroului a apărut fricosul. În locul autorealizatului, sprijinitul pe bază de nepotism. În locul managerului triumfător şi inteligent a ieşit la iveală analfabetul incurabil. De fapt, ăsta-i mersul vieţii şi-al istoriei. Cînd pleacă Pruteanu, vine Deaconu! Iar noi îl decorăm!