Sula, şunca, prefectura şi fasolea

Mircea Sandu şi-a început impetuos vinerea post-brichetă. A prezentat, jovial, un nou partener federal, iar apoi a purces cu tot avîntul la analizarea situaţiei post-Giuleşti. Părerea atentului auditoriu a fost că Naşu’ se plictiseşte de moarte la UEFA, unde se […]

Mircea Sandu şi-a început impetuos vinerea post-brichetă. A prezentat, jovial, un nou partener federal, iar apoi a purces cu tot avîntul la analizarea situaţiei post-Giuleşti. Părerea atentului auditoriu a fost că Naşu’ se plictiseşte de moarte la UEFA, unde se vorbeşte prea anost şi prea globalizat despre viitorul fotbalului pe un continent fără frontiere. Venind cu amar în gură de la Nyon, preşedintele vrea să capete gust acasă. Şi atunci scoate pe bandă rulantă picanterii verbale.

Deşi vineri era zi de post, s-a vorbit apăsat despre şuncă. Şi despre fasole, ce-i drept, dar şunca e de dulce şi nu e voie, că ne dă popa canon, ne pune să nu ne mai antepronunţăm în diverse probleme, şi asta nu e bine deloc. După şuncă şi fasole, a venit vorba despre sulă şi Prefectură. Rating garantat, tiraj exploziv, leac împotriva adormirii de prînz. Splendid discurs!

Am face pe mironosiţele şi pe fetele mari vindecate dacă am cataloga prestaţia verbală prezidenţială drept gregară şi argotică. O găsim doar plastică, după cum plastică şi sinceră a fost şi explicaţia pe care, la ceas de seară, în emisiunea lui Tucă, prezidentul a oferit-o termenului „sulă”. A citat din DEX, ştiţi, substantiv feminin, o sulă, două sule, obiect pentru găurit, mîner de lemn, parte metalică ascuţită. Mulţumim frumos, ştim cu toţii ce e, încă înainte de a ne spune Paul Everac în acel editorial vorbit. Sula e sulă şi cu asta, basta.

Problema n-ar fi cu noi, că auzim şi rostim atîtea sule pe zi încît nici nu mai reacţionăm. Dar ce-or fi zis domnii aceia de la bancă, îmbrăcaţi în costume impecabile, partenerii federali? Li s-o fi tălmăcit în căşti cum devine chestia cu sula la români? Sau s-o fi făcut un proces verbal al conferinţei de presă, tradus şi trimis ulterior la UEFA? Le-a scos şunca din fasole! Adică the ham out of the beans! Aşa, ca să fie viaţa fără carne! De post!

Nu-i nimic, ne obişnuim. Naşu’ e înalt oficial UEFA, dar dacă era călugăr franciscan încins cu funie sau cu brîu de cuie, nu i se mai zicea Naşu’, ci Giocelu’, Păpădia, Floarea de Colţ. Verbul săltăreţ îl înnobilează şi nu trebuie să ne mire. Dacă aţi uitat, e ţara suavului „măi animalule!”, a ingenuului „ţigancă împuţită”, a castului „vin la tine în birou s-o facem”. Pe lîngă aceste înălţătoare rostiri de Cotroceni, şunca scoasă din fasole face parte din discursul imediat sanctificabil al unui tip care creştinează fotbalul cu sula. Substantiv feminin, fireşte! Şi cu vîrf ascuţit!