Comedia mută de la Mogoşoaia

Orac, Cardoso, Wandeir, Jessui, Filip, Liţu, Şuleap. Ei sînt cei 7 magnifici care au adus suspansul după 120 de minute de plictiseală şi fotbal prost. Sfertul de Cupă dintre Pandurii şi Buzău îşi revendică nemurirea. La finele unui 0-0 placid […]

Orac, Cardoso, Wandeir, Jessui, Filip, Liţu, Şuleap. Ei sînt cei 7 magnifici care au adus suspansul după 120 de minute de plictiseală şi fotbal prost. Sfertul de Cupă dintre Pandurii şi Buzău îşi revendică nemurirea. La finele unui 0-0 placid eternitatea şi-a cerut răspicat drepturile. 7 penaltyuri irosite, trimise pe adresa Cărţii Recordurilor.

Zico, Maradona, Platini, Socrates, Hagi, Gerrard. Mari fotbalişti care la viaţa lor au ratat penaltyuri memorabile. Cardoso şi Jesui n-au nici o şansă de a se alătura galeriei celebrităţilor. Penaltyurile ratate de magiştri sînt antologice şi memorabile. Penaltyurile irosite de neofiţi sînt antologice şi ilare. Există acel penalty tras relativ bine, lîngă bară, îndesat, pe care portarul, excepţional şi el, din stirpea lui Duckadam, îl ghiceşte şi-l apără. Penaltyurile de la Mogoşoaia au fost altfel. Ridicole şi triste, stupide şi de neuitat.
Jucătorul se îndreaptă spre minge. În ochii săi luceşte spaima. Mingea pare securea călăului, iar călăul e chiar acolo, în poartă. De cele mai multe ori n-a fost nevoie de călău, pentru că şuturile de la 11 metri au vizat basculantele care treceau pe şoseaua din spatele porţii. Pentru cîteva minute, traficul greu din Mogoşoaia a fost în mare pericol. Tirurile şi autoutilitarele puteau face coadă la asiguratori, cu benele deteriorate de imprecizia şuturilor.

Modestiei executanţilor români li s-a alăturat nevinovăţia profundă a portughezilor de la Gorj. Nişte naivi latino au devenit panduri de circumstanţă pentru a arăta publicului român că fraierii nu rodesc doar pe la noi, ci şi aiurea. Ligile inferioare portugheze îşi plimbă diletantismul pe sub Poarta Sărutului, înfigîndu-şi picioarele de lemn în huila din care-şi iau salariile. Lăutarii fadoului au ţinut să ne arate că nu numai noi avem, de la vîrf ceva mai în jos, fotbalişti modeşti. Dacă eşti din patria lui Figo, nu înseamnă că eşti Figo însuşi. Nu e nevoie de medicină de laborator pentru a-ţi da seama că sîngele lui Wandeir n-are nici o hematie asemănătoare cu sîngele lui Cristiano Ronaldo. Deducţia logică e că atunci cînd ne plictisim de nulităţile noastre, cumpărăm nulităţi din altă parte. Valurile Atlanticului nu sînt cu nimic mai eficiente în a spăla prostia omenească decît malurile Jiului. E ca la tîrgurile din margine de Bucureşti, unde se vînd conserve chinezeşti stricate mult mai ieftin decît conservele româneşti aflate în termen.

Bătrîne Eusebio, nu deschide Internetul! Vei afla că eşti compatriot cu nişte navigatori fără barcă, eşuaţi la poalele Coloanei Infinitului. Poate că atunci cînd a sculptat, Brâncuşi s-a gîndit şi la asta. Că prostia nu se sfîrşeşte nicicînd.