Cornel, profetul imperativ

Dacă Rednic nu s-ar fi împiedicat de propria sa operă sau dacă Zenga ar fi avut mai multă carne în sosul său italian cam fără gust, Cornel Dinu ar fi rămas la condiţia sa de fostă glorie ajunsă la aproape […]

Dacă Rednic nu s-ar fi împiedicat de propria sa operă sau dacă Zenga ar fi avut mai multă carne în sosul său italian cam fără gust, Cornel Dinu ar fi rămas la condiţia sa de fostă glorie ajunsă la aproape 60 de ani: ziarele de dimineaţă, o plimbare cu Nero pînă la club, o cafea la locanta postmodernistă de pe Dorobanţi şi multe ore de scris la cartea autobiografică, volumul doi, cel de după „Moartea din iarbă”, cum defineşte el însuşi momentul al retragerii de pe gazon.

Dar Rednic s-a împiedicat, Zenga a rămas „de post”, Ţălnar a luat bătaie cu 5-2 de la bulgari, iar Dinu trebuie acum să meargă spre autostradă pe capra unei trăsuri care de mai multe luni are roţile pătrate.

Cum va fi antrenorul Dinu? (Organigrama îi prevede o denumire textuală complicată, dar conform fişei postului, va fi acel A1 de pe pieptul bluzei de trening). Înainte de a fi metafizic, tacticizat sau inspirat, va fi extrem de presat. De timp şi de spaţiu. De la 2-5 cu Litex va trebui să se ajungă, în 70-80 de zile, la acel loc doi pe care-l visează atîta lume. Cînd Radu Ştefan şi Niculescu au plecat, cînd Pekarici şi-a compromis piciorul înainte de a-l pune ca lumea pe pămînt românesc, cînd Miranda a început cu radiografie înaintea golurilor, metafizica lui Dinu va trebui să devină cea mai rece dialectică posibilă.

Va reuşi Dinu? E greu de spus. Acum 10 ani alcătuia cea mai spectaculoasă echipă a lui Dinamo de la Revoluţie încoace. Acum 5 ani se împiedica în faţa lui Bruges. În tot acest timp, Dinu a fost acolo, în roşul de pe stema lui Dinamo. Cînd la 60 de ani ai coatele şi genunchii pregătiţi s-o iei de la capăt, înseamnă că acea culoare, acel roşu s-a amestecat cu sîngele de nici nu mai ştii, la analize, dacă nu cumva hematiile şi Dinamo sînt totuna.

Alaltăieri, Dinu spunea că nu crede în Valentine’s Day, ci în Lăsata Secului. Şi că aceia care-şi pun inimioare în piept au, vorba bătrînului Agnelli, sentimente de ospătari. Cînd auzi toate astea, te întrebi ce e mai bine să faci la aproape 60 de ani. Să antrenezi sau să-ţi continui munca la carte? Dinu a ales calea de mijloc. Antrenează, i se cere locul doi, spune că doar profeţii fac minuni. Profetul Cornel (asta cu Mister e cam cosmopolită, seamănă a Valentine’s Day) antrenează şi în acelaşi timp scrie. Fiecare zi din viaţa lui e o pagină de carte pe care profanii cu ghete şi crampoane vor trebui să se căznească s-o priceapă. Iar cititorii de elită din acţionariat să aibă răbdare cu firul povestirii.