Înainte de 4 e 1

Etalînd ampla legiune latino-americană adusă în această iarnă, patronul Stelei a avut revelaţia spectacolului. Sudamerica nu înseamnă doar leagănul spiritual al autorului Războinicului Luminii, ci şi izvorul geografic bine precizat al unor telenovele pline de dramatism. Acelaşi continent nu poate […]

Etalînd ampla legiune latino-americană adusă în această iarnă, patronul Stelei a avut revelaţia spectacolului. Sudamerica nu înseamnă doar leagănul spiritual al autorului Războinicului Luminii, ci şi izvorul geografic bine precizat al unor telenovele pline de dramatism. Acelaşi continent nu poate fi doar sursa de provenienţă a unui lung şir de cetăţeni numiţi Moreno Nu-Ştiu-Cum, ci şi premisa unui spectacol garantat.

Aşadar, Steaua va face show. Trei, patru, cinci la zero, după cum a propovăduit Intîistătătorul. Se termină cu scrîşnetul prelung, cu alunecarea icnită a lui Lovin, cu tacklingul transpirat al lui Ovidiu Petre, cu mijlocaşii centrali care dau, în zilele bune, pase lungi de un metru jumate şi cu atacanţii care se întîlnesc cu mingea doar de sărbătorile legale şi atunci aceasta venindu-le, inutilizabil, la gît. Va fi Fiesta – încă un cuvînt de sorginte hispanică – toată lumea va rîde, va cînta şi va dansa, ca la carnavalul de la Rio sau, ca să păstrăm proporţiile, ca la finalul unei zile de muncă pe o plantaţie columbiană.

Teoria primăverii odată postulată, mai rămîne de pus în aplicare. Nimeni nu-şi mai face probleme dacă Steaua va cîştiga meciurile, ci doar la ce diferenţă de maidan o va face. Pînă una-alta, în meciul cu amărîţii de la Liepajas a bătut cu deja clasicizatul şi cronicizatul 1-0, şi acela obţinut dintr-un penalty aşa şi aşa, nu înainte ca Zapata să-şi facă porţia obişnuită de intervenţii salvatoare.

În toată această frenezie ofensivă verbală, mai are oare cineva dreptul la cuvînt? Sau măcar la respiraţie? Încearcă Lăcătuş şi spune, perfect logic, că nici o echipă nu poate cîştiga toate meciurile cu 4 sau 5 la zero. Un dram de luciditate într-o mare de exuberanţă. Literatura sud-americană a atacului stelist se sprijină deocamdată pe o defensivă centrală abia reasamblată, Goian-Ghioanea, pe incertitudinea Pleşan şi pe rana deschisă numită Rădoi. Steaua are probleme şi Lăcătuş ştie că, sud-americanii, deşi buni şi tehnici, nu vor putea juca niciodată toţi, împreună. S-ar prea putea ca doi de Moreno, un Mendoza şi un Habibou să se bată pe un singur tricou. Pentru că Dică n-are cum să fie rezervă, pentru că pe Bănel, favorit să fie titular la Euro, n-ai cum să nu-l bagi. Dacă face un turneu final bun, îl dai cu vreo 5 milioane, cu care poţi să storci în continuare Columbia, Paraguayul, Bolivia şi Ţara de Foc pînă nu mai rămîne picior de Moreno pe-acolo.

Şi mai e ceva. Dacă l-ar suna acum o zînă pe latifundiar şi l-ar întreba, mustaţă, mustăcioară, vrei să cîştigi meciul cu CFR-ul cu 1-0, oare fostul Clark Gable ce-ar răspunde? Nu, Scarlett, draga mea, nu mă interesează 1-0, eu vreau să bat cu 5-0, că de-aia am mutat Anzii şi Cordilierii în Drumul Taberei! Chiar credeţi?