Merită statui

Casa Fotbalului din Olanda e într-o pădure. În faţa clădirii sînt statuile eroilor fotbalului. Federaţia olandeză nu e nici în Amsterdam, nici în Haga, nici în Eindhoven, nici în Rotterdam. E la Zeist. La peste 70 de kilometri de Amsterdam. […]

luni, 21 ianuarie 2008, 12:22

Casa Fotbalului din Olanda e într-o pădure. În faţa clădirii sînt statuile eroilor fotbalului. Federaţia olandeză nu e nici în Amsterdam, nici în Haga, nici în Eindhoven, nici în Rotterdam. E la Zeist. La peste 70 de kilometri de Amsterdam. Să zicem, respectînd proporţiile, undeva la Cîmpina.

O poartă deschisă, o alee pietruită şi, în fundal, o clădire futuristă, precedată de un havuz şi de un leu sculptat în bronz, cel ce se află şi pe tricourile portocalii ale echipei naţionale. Ioan Igna pe DVD
În holul central e un alt leu, de pluş, îmbrăcat cu tricou portocaliu. Multe poze şi un DVD care merge întruna. Imagini din finala Euro ’88, singurul trofeu din vitrina fotbalului olandez. Întîi semifinala cu Germania Federală, arbitrată de Ioan Igna. Penalty pentru nemţi. N-a prea fost. Ronald Koeman, stoperul blond care a jucat la Barcelona, aplaudă ironic. Nea Nelu Igna face semn că nu admite comentarii.

Apoi, penalty-ul celălalt, pentru olandezi. Nici el foarte clar. Nemţii nu protestează. Nea Nelu, transpirat, se şterge de sudoare cu batista. Peste ani avea să se destăinuie că era răcit cobză la acea semifinală. În fine, finala. Golul cu capul marcat de Gullit. Apoi acel şut ireal al lui Van Basten în poarta lui Dasaev. Şi, în fine, cupa, îmbrăţişările şi Rinus Michels purtat pe braţe de jucători. Totul pe fondul sonor al marşului lui Wilhelm de Orania, din Aida, de Verdi.

Echipa de bronz
Pe pajiştea din faţă, imortalizaţi în bronz, cei mai buni 11 fotbalişti olandezi din toate timpurile. Plus antrenorul, Michels, evident. Formula de bază nu acoperă atît posturile, cît epocile. Iată sculpturile. Van der Sar (singurul contemporan) – Krol, Rijkaard, Wilkes, Gullit, Abe Lenstra, Van Hanegem, Neeskens, Cruyff, Van Basten, Keiser. Abe Lenstra şi Wilkes vin de undeva din anii ’40-’50, cînd Olanda nu descoperise încă fotbalul total, în haită.

„La puţin timp după montare, cîteva statui au fost furate, pentru topirea bronzului. Acum nu se mai pot fura, există un sistem electronic de pază”
Valentijn Driessen, jurnalist De Telegraaf

Comentarii (9)Adaugă comentariu

komin (1 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 1:40

este foarte interesant,dar de ce nu vorbiti si de tara noastra cum sa format prima echipa etc nu spun ca nu stiu nimic de fotbal.dar este foarte interesant sa scrieti de tara noastra 😉

vali (2 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 1:48

are dreptate komin,de ce nu vb de echipele din Romania din trecut?..stim multe ca fotbalu a inceput din anglia si sa raspinzit in toate continentele.

Lari (49 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 3:22

„tara noastra cum sa format”
Tara noastra s-a format cu oameni ,nu cu muhaiele, duceti-va la scoala!!!Ca avem nevoie de voi!!!Nu la cules bamse:)))

Ciobby (20 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 9:58

http://ciobby.blogspot.com

boss (2 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 12:47

lari te crezi cumva profesoara d romana si te dai mare ca esti buna la tastatura???

Tudor (56 comentarii) • 21 ianuarie 2008, 20:46

Bamse????Ce-o mai fi si alea? 🙂

Altfel,ce sa caute un mars dedicat lui Wilhelm de Orania in „Aida”?Iar a cam incurcat Buzarin borcanele…

Andu mp3pimp.net (3 comentarii) • 22 ianuarie 2008, 2:33

Poate a vrut sa evidentieze ca si ai nostri merita statui insa nu au parte de asa ceva. Nu cred ca degeaba face acea comparatie a distantei cu Campina.
E rusinos cum ne „respectam” noi adevaratele valori.
Banuiesc ca stiti cu totii de sportivi care mor la azilele de batrani, prin camarute din incinta vreunui stadion, parasiti de toti fara o pensie normala din care sa poata trai omeneste ori sa isi plateasca ingrijirea medicala.
„Traim in Romania ……” aceasta vorba a lui Mircea Badea o auzim tot mai des din pacate