Candoarea fotbalului

Incursiune în curtea unui club de liga a cincea olandeză. FC Den Haag a fost mult timp echipa numărul unu din Haga. Acum, prima pagină o ţine Addo Den Haag, care anul trecut a picat în liga a doua şi […]

Incursiune în curtea unui club de liga a cincea olandeză. FC Den Haag a fost mult timp echipa numărul unu din Haga. Acum, prima pagină o ţine Addo Den Haag, care anul trecut a picat în liga a doua şi pe la jumătatea sezonului trecut, cînd se zbătea în agonie, îi făcea o ofertă lui Iordănescu.

FC Den Haag e în liga a doua de amatori. Dacă socotim trei divizii profesioniste, asta înseamnă liga a cincea. Încercaţi să găsiţi corespondentul în România. Un fel de Abatorul sau Maşini Grele, dacă or mai exista. În timp ce copiii de 8-9 ani aleargă, antrenorul lor, un tip spre 50 de ani, Humphrey (ca Bogart, spune el) Kushlin dialoghează.

– Părinţii dau bani?
– Da, plătesc o cotizaţie, 50-60 de euro pe lună. Nu acoperă tot, evident.

– Şi condiţiile?
– Copiii primesc echipament şi se antrenează de două ori pe săptămînă. Fac aici primii paşi în fotbal. Dacă au valoare, pleacă mai departe, la cluburile mari.

De jur împrejur mochete, terenuri naturale de diverse dimensiuni, de la mici la mari, copaci, alei, băncuţe, tribune. Şi o clădire în spatele geamurilor căreia înserarea aprinde luminile. Humphry Bogart explică: „avem aici restaurant, club, saună, fitness, bazin. Jucătorii noştri, care sînt toţi amatori şi au servicii, vin la antrenament sau la meci şi apoi se relaxează, beau o bere, petrec cîteva ore împreună. Mulţi sînt de diferite naţionalităţi. Funcţionari ai numeroaselor ambasade din Haga. Uneori, programul nu-i lasă să vină la meciuri. Cu toate astea, toţi îşi plătesc cotizaţia de membership la zi”.

„Micuţii vin aici să deprindă disciplina fotbalului. Nu ştiu cît fotbal învaţă. Mai degrabă la noi învaţă să se joace în mod organizat”
Humphrey Kushlin

Stadioanele ghioc
Clima Olandei e, deopotrivă, şi bună, şi proastă. Pentru fotbal e excelentă. Iarna nu ninge aproape deloc. Doar plouă şi, de cele mai multe ori, e vînt. Dar arhitectura contemporană a rezolvat aceste neajunsuri. Pentru situaţiile de ploi torenţiale, mai multe stadioane batave sînt gata să-şi pună imediat acoperişurile rabatabile.

În plus, graţie construcţiilor gen ghioc, vîntul nu pătrunde în arene. Se poate juca şi vara, pentru că temperaturile de peste 25 de grade sînt socotite excesive şi rarisime. În vara lui 2006 au fost zece zile cu peste 35 de grade. Olanda dădea senzaţia că se va topi, cu mori de vînt şi cu canale cu tot.

Priviţi valurile înspumate care lovesc plaja de la Scheweningen, perla balneară lipită de Haga! Nu e furtună, e o stare obişnuită a Mării Nordului. Pe faleză, te ia vîntul pe sus, în oraş e linişte. Şi copiii joacă fotbal.