Poveşti cu maestrul

Despre Fănuş Neagu se poate vorbi nu numai ca despre un nesecat izvor de metafore, ci şi ca despre un om cu umor, mereu pe fază.

Timp de 5 ani a avut rubrică săptămînală permanentă în ziar, iar de apariţile […]

Despre Fănuş Neagu se poate vorbi nu numai ca despre un nesecat izvor de metafore, ci şi ca despre un om cu umor, mereu pe fază.

Timp de 5 ani a avut rubrică săptămînală permanentă în ziar, iar de apariţile sale de miercurea se leagă mai multe întîmplări amuzante. Cu cîteva ceasuri înainte de meciul România-Anglia de la Euro 2000 şi-a transmis textul pentru a doua zi. Lăuda echipa României. A cerut ca, în caz de victorie şi de calificare, să fie sunat să adauge cîteva rînduri. Am uitat să-l sun şi articolul a apărut în forma iniţială. A doua zi, a dat buzna în şedinţa de sumar, asudat (era vară), cu pălăria de pai în mînă. N-a dat bună ziua, ci doar m-a fixat cu privirea! „Eşti un nemernic!”, după care a trîntit uşa şi a plecat în caniculă.

Cu alt prilej, într-o duminică seara, după un „Proces al Etapei” la care fusese invitat, maestrul Fănuş căuta un partener de şpriţ pentru orele următoare. Printre ceilalţi invitaţi, Gino Iorgulescu. „Hai, Gino, la Doina, la un vin alb!”. „Nu pot, nea Fane”, i-a replicat Gino. Şi, după o pauză: „Dacă mă apuc cu dumneata de şpriţ, nu mai ajung la meciul de duminica viitoare!”