De ce se teme Piţurcă?

Meciurile de pregătire ale tricolorilor respectă regula scăderii numerice a apostolilor. Trei la număr, de fapt două, cu Israel şi Rusia, de fapt unul singur, cu Israel, pentru că la cel cu Rusia mai sînt de pus la punct nişte […]

Meciurile de pregătire ale tricolorilor respectă regula scăderii numerice a apostolilor. Trei la număr, de fapt două, cu Israel şi Rusia, de fapt unul singur, cu Israel, pentru că la cel cu Rusia mai sînt de pus la punct nişte detalii.

Pînă la urmă vor fi trei. În februarie, martie şi aprilie. Şi apoi, pînă în iunie, la turneul final, pauză. De fapt, ceva plajă în Sicilia, antrenamente şi cam atît. Spre comparaţie cu noi, Olanda, cu care vom fi în grupă la Euro, are 5 partide, cu Croaţia, Austria, Ucraina, Danemarca şi Ţara Galilor. Adversarii nu sînt cine ştie ce, dar măcar sînt 5. Ai noştri sînt trei şi cu asta basta.

Pînă acum echipa naţională a avut amicale destul de bune, doar în ultimele luni ne-am măsurat forţele cu Turcia şi cu Germania. Am fost la un colţ să întîlnim şi Italia, doar incidentele din Peninsulă împiedicînd amicalul. Care în mod normal ar fi trebuit reprogramat. Plus că mai trebuia să jucăm şi cu Franţa, dar o vom face probabil peste vreo 4 ani, cînd ne vor lăsa sorţii. Am picat cu ei atît la Euro, cît şi în preliminariile pentru 2010, vom îmbătrîni alături de Domenech în oficiale, aşa că amicalele româno-franceze sînt, pe termen destul de lung, imposibile.

Poate că dacă Piţurcă ar fi vrut, s-ar mai fi putut găsi doi adversari, nu cine ştie ce puternici, pentru luna mai şi astfel am fi avut şi noi 5 meciuri, ca olandezii. Dar selecţionerul s-a opus, iar FRF ştie că atunci cînd el nu vrea, nu mai există nici o rezolvare. Şi Piţurcă are toate motivele să se ferească de încă două întîlniri interţări în preajma debutului turneului final. Spre deosebire de Van Basten, Donadoni şi Domenech, care au oricînd încă vreo 15-20 de jucători de primă mînă în afara lotului de 22, Piţurcă stă în trei oameni mari şi laţi, Mutu, Chivu şi Lobonţ. Oricît l-am mîrîi pe Răducioiu, care ne-a spus verde-n faţă cum stă treaba. Vorbim de jucători de clasă mondială, de top, pentru că la capitolul fotbalişti buni mai există şi Marica, şi Tamaş, şi Goian, şi nu numai ei.

Piţurcă ştie că Mutu duce aproape singur în cîrcă Fiorentina, ceea ce-l oboseşte enorm. Poate că de aceea i-a şi sugerat să se transfere la o echipă mai mare. Apoi, Chivu e în primul an la Inter şi trebuie să tragă de sine ca să fie mereu între primii 11 ai lui Mancini. În fine, Lobonţ e stîlpul unui club căruia i-au mai rămas doar portarul şi ambiţiile. Şi de aceea cele trei piese grele, sleite după sezoane istovitoare la cluburi, trebuie păstrate cît de cît odihnite. Lui Van Basten dacă-i cade de pe listă Van Nistelrooy, vine imediat Huntelaar. La italieni, dacă nu e Toni, apare Di Natale sau, de ce nu, Pippo Inzaghi. La noi, în locul lui Mutu nu mai are cine să vină. De aceea şi-a pus Piţurcă podoabele la adăpost!