Poftiţi la handbal!

Ne uităm la handbal doar sporadic, atunci cînd sînt Mondiale şi Europene, iar România apare pe afiş în rol principal. Despre meciurile internaţionale ale cluburilor, fie ele Oltchim la fete sau Constanţa la băieţi, se vorbeşte destul de puţin, iar […]

Ne uităm la handbal doar sporadic, atunci cînd sînt Mondiale şi Europene, iar România apare pe afiş în rol principal. Despre meciurile internaţionale ale cluburilor, fie ele Oltchim la fete sau Constanţa la băieţi, se vorbeşte destul de puţin, iar campionatele interne, transmise şi ele abundent la televizor, fac şi nu prea fac audienţă.

Echipa naţională atrage, pentru că ea redeşteaptă sentimente patriotice aflate în stare latentă. E vorba de ţară, nu de extreme, pivoţi şi interi. Generaţiile de consumatori educate cu handbal, care i-au văzut pe viu pe Gruia şi Gaţu, pe Simona Arghir sau Doina Cojocaru, fie au îmbătrînit, fie, efectiv, au dispărut fizic. Acum handbalul există ca bun naţional, dar el ia prima pagină arareori. Trebuie să vină meci cum a fost cel contra Franţei, la oră bună, pe TVR1, pentru ca a doua zi dimineaţa vînzătorul de ziare de la chioşcul din colţ să nu-ţi mai pună întrebarea cotidiană de curtoazie din culisele Stelei, Rapidului sau ale lui Dinamo, ci din emoţia partidei memorabile de la Paris-Bercy.

Emoţia transmisiei televizate atrage copiii la sport. Pe vremuri, după ce România bătea la rugby Franţa – tot Franţa, iat-o, pe post de simbol al renaşterii noastre, ca la paş’opt, cînd ne-a schimbat stilul de viaţă! -, sute de copii asaltau terenurile cu buturi, spunîndu-le puţinilor antrenori că vor să fie şi ei transformeri, la fel ca Ion Constantin, pe care presa britanică îl botezase acum mai bine de 25 de ani „Penalty King”. Acum, după prelungirile prelungirilor de la Bercy, după vocea gîtuită a tandemului Radu Naum – Cristina Vărzaru, copiii vor vrea să meargă la handbal. Poate că pe numeroasele „mochete” cu nocturnă, bărbaţii de peste 30 de anui nu vor mai da burta jos jucînd fotbal, ci punînd mîna pe mingea mică. Apropo. Mergeţi într-un hypermarket, la raionul de sport! Veţi găsi sute de mingi de fotbal, fabricate de toate firmele şi din toate materialele şi nici măcar o minge de handbal! Poate că prestaţia pariziană a fetelor va da un imbold vînzărilor!

Receptivitatea publicului la handbal e cea care e. Mult mai rafinată este şi va fi acuitatea politicienilor. Simţul mulţimii şi al camerelor tv îi va face pe aleşi să construiască adevărate punţi aeriene cu Franţa, aşa cum s-a întîmplat acum doi ani, cînd cu „argintul” de la Sankt Petersburg. Se vor întîmpla pe-acolo oameni care n-au nici o treabă cu acest sport, dar simt fior electoral şi-atunci se agaţă cu picioarele de dunga semicercului şi cu mîinile de bara porţii. Măcar de n-am pica în ridicolul din primăvară, de la Vîlcea, cînd, după ce Oltchim a cîştigat trofeul continental, pe post de artificii am avut aruncări de la 7 metri executate de Traian Băsescu la poarta Luminiţei Huţupan!