Două Europe
UEFA are 53 de ţări afiliate, pentru ca în Liga Campionilor să conteze 6, cel mult 7. Se joacă frenetic, de la începutul lui iulie pînă înainte de Crăciun ca să avem, în linii mari, aceleaşi 16 calificate în optimi. […]
UEFA are 53 de ţări afiliate, pentru ca în Liga Campionilor să conteze 6, cel mult 7. Se joacă frenetic, de la începutul lui iulie pînă înainte de Crăciun ca să avem, în linii mari, aceleaşi 16 calificate în optimi. Pe vremuri, Cortina de Fier împărţea continentul în două. Astăzi îl împarte Cortina de Fotbal.
Englezii, spaniolii, italienii, nemţii, francezii. Uneori, portughezii şi olandezii. Sporadic, scoţienii. Rarisim cehii, ruşii, grecii şi turcii, mai ales de cînd sud-estul Mediteranei a făcut bani şi-şi permite să plătească antrenori precum Zico sau jucători, chiar şi scăpătaţi, ca Rivaldo.
Priviţi tabelul alăturat, care cuprinde ultimii 5 ani. Observăm doar 12 linii, ultima parte abundînd în pauze. Unde sînt celelalte 41, sau măcar încă vreo 10 ţări, admiţînd că Liechtenstein, Faroe sau Malta n-au avut şi nu vor avea niciodată echipe în primăvara europeană?
Ei bine, toţi aceşti absenţi sînt blocaţi în propria lor ineficienţă. Vor, dar nu pot, pentru că nu ştiu. În vreme ce mecanismele britanice sau spaniole au început să funcţioneze din rutină, Estul n-a găsit încă unsoarea pentru rotiţe. Patroni ai Orientului, de la Doneţk la Bucureşti sau de la Varşovia la Sofia, vor mai rătăci ani buni în căutarea ultimei linii a tabelului. Cu toată strădania lui Platini, Liga va fi mereu a Apusului.
