Du-te, Dică, du-te!
Du-te la Middlesbrough, du-te oriunde în altă parte, pentru că la Steaua nu mai ai de ce să stai. Eşti, poate alături de Goian şi de Zapata, printre puţinele produse vandabile ale acestei tarabe cu pămînt pe ea. La cît […]
Du-te la Middlesbrough, du-te oriunde în altă parte, pentru că la Steaua nu mai ai de ce să stai. Eşti, poate alături de Goian şi de Zapata, printre puţinele produse vandabile ale acestei tarabe cu pămînt pe ea. La cît pămînt are patronul, e destul să se aşeze peste toate hectarele industriei Stelei şi s-o acopere cu mediocritate.
Dacă ar mai sta la Steaua, Dică sau orice alt jucător cu valoare de piaţă internaţională, s-ar molipsi de dulceagul înfrîngerii care s-a cuibărit în toată fiinţa roş-albastră. Lăudătorii de ocazie vor lua o cărămidă roşie din zidurile tradiţionale londoneze şi se vor bate cu ea în piept, spunînd că Steaua a fost pentru a doua oară consecutiv în Ligă. Raţionalii se vor întreba, cu aere de fraieri: chiar a fost Steaua în Ligă? A făcut un punct din 18, iar dacă luăm, întru consolare, şi ediţia trecută, 6 din 36. Ce productivitate! Comparabilă cu şansa jucătorului la loto, cu 6 din 49.
Aceiaşi raţionali vor visa transpirat slalomurile rapide ale lui Walcott, iar apoi transpiraţia va deveni coşmar, cu balauri şi echipe româneşti asediate în propriul careu. Ca să-şi revină cît de cît, îşi vor pune pe telefon, pe post de deşteptător, soneria cu glasul lui Costi Mocanu, care a anticipat cu un an şi ceva mai devreme, la Kiev, ce era de făcut. Cum o fi să te trezeşti pe „Du-te, Dică, du-te!”?