Buzăul, în nemernicia sa, ca un cîine turbat

Delirul se află în plină desfăşurare. „Buzăul a muşcat mîna care l-a hrănit”. Măsura supremă a trădării, ca în „Dacii”, unde personajul interpretat de marele Dinică se tîra pe jos, întru iertare. La fel ar trebui să facă toţi. Şi […]

Delirul se află în plină desfăşurare. „Buzăul a muşcat mîna care l-a hrănit”. Măsura supremă a trădării, ca în „Dacii”, unde personajul interpretat de marele Dinică se tîra pe jos, întru iertare. La fel ar trebui să facă toţi. Şi trădătorul patron Bucur, decăzut din rangul de prieten, şi antrenorul Fane Stoica, şi mai ales Bunică, ingratul care se lăsase de fotbal, se făcuse vameş şi acum îşi permite să dea gol Stelei. Din lovitură liberă, în minutele de prelungire, atunci cînd nu mai e nimic de făcut.

Nu e de mirare că în România anului 2007 poate apărea o asemenea criză de paranoia. Şi nici n-are importanţă că vine din partea unuia care mai avea puţin şi devenea europarlamentar. Ţicneala patologică poate apărea oriunde, oricînd, la oricine. Premise de a o lua razna există la tot pasul. Dar aici nu e vorba de delirium tremens, ci de declaraţii cît se poate de responsabile.

Latifundiarul a investit la Buzău convins că, plătind o sumă (infinitesimală faţă de megaaverea cu care-l creditează publicaţiile economice), poate reinventa Victoria şi Moreniul, sateliţii care să i se prosterneze necondiţionat. Slavă Domnului, băieţii de la Buzău au fost mai deştepţi ca el! Au mimat subordonarea (la golul lui Dică n-a mişcat nimeni!) pentru ca apoi să întoarcă armele. Împotriva pseudopărintelui, dar în favoarea lor şi a dreptăţii. Este ceea ce în argotică se numeşte ţeapă. Iar cei care se păcălesc astfel sînt numiţi, după caz şi cu scuzele de rigoare pentru exprimarea gregară, ţepuiţi, papagali, fazani, fraieri. Există şi termeni mai necolocviali, precum „naivi” şi „creduli”, dar sînt prea complicaţi şi trebuie eliminaţi, pentru simplificarea unui înţeles extrem de simplu.

E unul dintre acele cazuri în care trădătorii trebuie aplaudaţi şi trădatul gălăgios arătat cu degetul. Deja arătătorul Parchetului l-a identificat. Dar legalitatea trebuie respectată nu doar de către Bunică şi nu numai în momentele în care penalii delirează. De la începutul campionatului organele fotbalului (scuzaţi termenul de Măcelăria Matache, dar aici chiar se potriveşte!) s-au făcut că plouă atunci cînd latifundiarul rostea rotund că finanţează atît echipa sa, cît şi Buzăul. Această tentativă de cooperativizare a fost înghiţită brut, pe nemestecate, ca pe vremea lui Postelnicu şi Marin Bărbulescu, fără să se opună cineva. Se ştia că va veni un meci diect între planeta-mamă şi satelitul gravitaţional, iar dacă planeta-mamă ar fi bătut şi n-ar fi ieşit nici un scandal, s-ar fi mers mai departe aşa. Noroc cu Bunică, autorul muşcăturii pe mîna hrănitoare. Iertare, stăpîne, dar acum eşti şi pîrlit, şi cu banii luaţi, şi cu Parchetul pe urme!