Derbyul lor

George Copos îi face pe şefii dinamovişti miliţieni proşti, lăudînd virtuţile unor miliţieni antedecembrişti, pe care-i găseşte, prin comparaţie, deştepţi. Vasile Turcu zice că patronul rapidist doar bate toba. Replica vine imediat şi Turcu e trimis de Copos în doi […]

George Copos îi face pe şefii dinamovişti miliţieni proşti, lăudînd virtuţile unor miliţieni antedecembrişti, pe care-i găseşte, prin comparaţie, deştepţi. Vasile Turcu zice că patronul rapidist doar bate toba. Replica vine imediat şi Turcu e trimis de Copos în doi timpi şi trei mişcări la betoane. Cornel Dinu îşi abandonează starea de meditaţie eternă şi plonjează în concret, făcîndu-l pe Copos activist. Fostul şef de la UTC probează puloverul disidenţei şi spune că pe vremuri Dinamo învingea timorîndu-i pe rapidişti. Borcea intervine şi el, spunînd că Dinamo va cîştiga doar dacă va fi lăsată de Augustus. Aşadar, presiune pe arbitru. Două atmosfere, trei atmosfere, patru, cinci. Oare cînd va plesni băşica?

Va fi derbyul unor antrenori care-şi caută încă vadul, al unor jucători datori suporterilor, al unor spectatori (puţini, probabil) plouaţi şi rebegiţi de frig. Ajung atîtea figuri secundare, atîţia cărători de tavă. Actorii principali ai piesei sînd conducătorii. Ei recită monologuri, apoi dau replici. Ei îşi exersează umorul, de proastă calitate, în cele mai multe cazuri. Fac pe spiritualii crezînd că naţia, în măsura în care nu găseşte DVD-uri cu Stan şi Bran, rîde de se prăpădeşte la aşa gaguri de lojă oficială.

Atît Rapid, cît şi Dinamo, au părăsit cupele europene demult şi neonorant. La caterincă, însă, ambele au şansa să-şi dispute finala Ligii Campionilor. Publicul român, educat cu manele şi telenovele, hrănit cu seminţe la pungă, înghite acest program care în mod normal ar trebui interzis copiilor peste 12 ani. Pînă printr-a cincea, a şasea, te amuzi. Apoi, în cel mai bun caz, priveşti îngăduitor aceşti domni în costume bune, mirosind proaspăt, cu blue-tooth-uri în urechi. Ei sînt învingătorii ultimilor 16-17 ani, exponenţii noii societăţi, în care, ca să dai bine, atunci cînd pleci de-acasă, îţi faci repede inventarul să vezi dacă nu ţi-ai uitat trabucurile, bricheta de aur şi bodyguardul.

Astă vară, înainte de începerea campionatului, ne gîndeam că prin noiembrie Copos ne va vorbi despre primăvara europeană de care echipa sa se apropie. Şi că dinamoviştii vor povesti cum e în Liga Campionilor, cum au făcut ei 7-8 puncte şi cum speră să se califice în optimi. Acesta ar fi fost cazul ideal care să justifice investiţiile făcute de domnii de la lojă. Dacă toate s-ar fi întîmplat aşa, după scenariul optimist, nimeni n-ar mai fi avut timp de glumiţe cu miliţieni, betoane şi activişti, pentru că oamenii serioşi nu se ocupă cu lucruri mărunte.