Abramovici Save The Queen? Oare?

Miliardarii sonori ai lumii n-ar fi ajuns acolo unde sînt dacă soarta nu le-ar fi oferit prilejuri să arate ce pot. Iar lui Roman Abramovici victoria Rusiei cu Anglia şi apoi deplasarea pe care ruşii trebuie s-o facă peste o […]

Miliardarii sonori ai lumii n-ar fi ajuns acolo unde sînt dacă soarta nu le-ar fi oferit prilejuri să arate ce pot. Iar lui Roman Abramovici victoria Rusiei cu Anglia şi apoi deplasarea pe care ruşii trebuie s-o facă peste o lună în Israel îi aduc ocazia să mai apară o dată pe post de mare decident. De data asta nu al preţului petrolului, ci al unei echipe calificate la Euro.

Aritmetica grupei e simplă. Croaţii sînt deja calificaţi, iar ruşii, care i-au bătut miercuri pe englezi dintr-un penalty pe care l-a văzut doar Medina Cantalejo, au de înfăptuit o excursie de cumpărături în Andorra şi un meci straniu la Tel Aviv. Partida din Pirinei e ca şi cîştigată şi dacă bat lîngă Marea Moartă, rusnacii lasă Anglia acasă.

Abramovici cîştigă bani din petrol siberian şi îi cheltuieşte la Londra. Avere a făcut în taiga, dar notorietate a dobîndit abia după ce-a trecut pragul la Harrod’s. Pe filiera sîngelui său evreiesc ar fi foarte simplu să le propună un ghişeft israelienilor şi să trimită Maica Rusie la Europene. S-ar bucura mujicii din gubernii, sărăntocii din cartierele mărginaşe ale Moscovei, magnaţii cu averi de peste un miliard, milionul de evrei de origine rusă care trăiesc la Tel Aviv. Şi, nu în ultimul rînd, Putin. Ceea ce e destul de important, mai ales că şi preşedintele de la Kremlin, şi proprietarul de iahturi de lux au ochi albaştri, ceea ce duce cu gîndul la origini ideologice comune.
E adevărat că Abramovici trăieşte la Londra, iar notorietatea i se trage din definiţia de proprietar al lui Chelsea. Dacă s-ar califica Anglia, Joe Cole, Ashley Cole, Frank Lampard şi John Terry, oameni aflaţi în simbria sa, şi-ar putea rotunji cota, iar publicul britanic i-ar putea arăta gratitudine pentru corectitudinea cu care-şi trădează cea de-a doua patrie, cea de imagine.

Asta nu se va întîmpla, însă, niciodată. Wayne Rooney va sta acasă, în vreme ce nişte ruşi fără sare şi piper – ce-i drept antrenaţi de un meseriaş ca Hiddink, un tip ce reuşeşte să scoată performanţă inclusiv din piatră seacă, adică din Coreea de Sud – vor merge la Turneul Final. Între alternativa de a fi privit admirativ la Londra şi cea de-a arăta Londrei că ea se află în fiecare clipă la degetul său mic, Abramovici va alege cu siguranţă a doua cale. El a crescut din acel filon uman pentru care dependenţa şi ierarhiile pe verticală sînt mai importante decît aplauzele şi admiraţia celor din jur. Mulţi au privit, ani la rînd, Chelsea ca pe o enclavă ruso-evreiască împlîntată într-un cartier select al Londrei. A trebuit să vină acest moment de răscruce ca să se vadă cu ochiul liber că, de fapt, Anglia e un cartier mărginaş al cetăţii numite Abramovici.