Noi, ploaia şi Europa

Cînd ne-am gîndit să-i ducem pe olandezi la Constanţa, cînd Piţurcă a invocat condiţiile muncitoreşti-spartane, nimeni nu s-a gîndit la un asemenea iad. Au revenit, de multe ori în timpul transmisiei TV, acele imagini din copilărie, cu Speranţa, vasul din […]

Cînd ne-am gîndit să-i ducem pe olandezi la Constanţa, cînd Piţurcă a invocat condiţiile muncitoreşti-spartane, nimeni nu s-a gîndit la un asemenea iad. Au revenit, de multe ori în timpul transmisiei TV, acele imagini din copilărie, cu Speranţa, vasul din „Toate pînzele sus”, măturat de furtuni. Încotoşmănat în geacă, Piţurcă părea căpitanul Lupan, scrutînd în zare către ţărmul întrezărit al calificării.

A fost o victorie a inteligenţei şi a suferinţei. Olanda e tare, n-o poţi bate decît dacă eşti şi eroic, şi inteligent în acelaşi timp. Cînd ne dominau clar în prima repriză, ne gîndeam că după pauză, avînd şi vîntul de partea lor, se vor prăbuşi peste noi. Ne temeam că nu vom rezista, oftam că nu legăm la mijloc şi că nu ducem mingea în faţă. Că n-avem cum să ajungem la poarta lor altfel decît norocos. Din această suferinţă au rezultat elanul şi eroismul reprizei a doua. Au fost 20 de minute, cele de după golul lui Goian, în care inteligenţei şi asprimii li s-a adăugat şi norocul, element vital în fotbal, pe care ani la rînd l-am invocat doar atunci cînd ne lipsea. Dar el apare, chiar dacă rarisim, la momentul oportun. Bara lui Bouma, din finalul prelungirilor, riscă să devină legendară măcar cît bara lui Bodin, de la Cardiff.

Încet, încet, scade încleştarea şi face loc lucidităţii. Am jucat 180 de minute cu Olanda şi n-am luat gol. În precedentele preliminarii, tot în 180 de minute, nu reuşiserăm să marcăm, dar duceam mingea la centru de 4 ori, să reluăm jocul. Asta spune mult despre maturizarea unei generaţii pe care o aşteptăm de vreo 8 ani. Pentru că e o probă de maturitate a nu te pierde în faţa unui adversar care te domină net la un moment dat.

Tot maturitate înseamnă să nu desfaci şampania decît la final. La puţine minute după meci selecţionerul invoca un meci dificil în Luxemburg. Am putea zîmbi, dar n-o facem. În mod normal, România, cu toate absenţele, bate în Ducat cu 5-0, cu toată victoria luxemburghezilor în Belarus. Dar Piţurcă, în drum spre Viena şi Zurich, a ţinut să rostească această frază într-un moment de rating maxim, tocmai pentru că pe traseul spre Euro mai avem nevoie de două victorii mici pentru o performanţă mare.