Minimii lui Massimo
Arsenal rostogolea cinci goluri în poarta lui Derby County, în vreme ce Steaua agoniza la Arad, trăgînd un singur şut pe poartă într-un meci întreg. Dacă în vremea lui Hagi jocul era defensiv şi neconvingător, acum e prost de-a binelea.
[…]Arsenal rostogolea cinci goluri în poarta lui Derby County, în vreme ce Steaua agoniza la Arad, trăgînd un singur şut pe poartă într-un meci întreg. Dacă în vremea lui Hagi jocul era defensiv şi neconvingător, acum e prost de-a binelea.
Pedrazzini e un fel de salată de ruccola, fără nici un fel de carne, pentru regim sever. O mănînci şi nu înţelegi nimic. Face echipa prost, dacă o face el, iar dacă i-o face patronul, o face la fel de prost. Schimbările, la fel, tactica, la fel. Dar mai ales atitudinea. În repriza a doua, Steaua n-a fost echipă de Liga Campionilor, ci o trupă de marionete cu sîrmele înnodate, care bubuia mingile din terenul propriu. Iar agentul secret Ovidiu Petre, cu nume de cod „Henţ”, şi-a început probabil, printr-un procedeu de volei, nota informativă despre Pedrazzini, despre Gigi Becali şi poate chiar despre el însuşi. „Subsemnatul, declar că m-am surprins în data de…, jucînd cu mîna în careul propriu”.
Unde sînt cele patru goluri promise, nu se ştie. Probabil c-au rămas încrustate în cariatidele de la Palat, apoi a venit patronul şi-a dat peste ele cu praf de mică şi cu bronz auriu. În loc de goluri am văzut încîlceală şi coate în gură. Singura lumină a acestui meci de uitat repede a fost Crăciunescu junior. Prestaţia sa inspirată, atentă, dreaptă şi autoritară îl recomandă nu ca pe fiul tatălui, ci ca pe arbitrul Teo, cu o identitate proprie conturată poate chiar în fracţiunea de secundă în care cotul lui Victoraş, prietenul său din Vîlcea, lovea falca fundaşului arădean.