Borisovi şi Famaguste

N-o fi prea grozavă Cupa UEFA, dar interesantă tot e. Măcar prin rezultate. Să citim cîteva afişaje de pe tabelele de marcaj ale serii de joi. Spartak Moscova – Hacken 5-0. Hacken e din Suedia, ţara lui Elfsborg. Şi din […]

N-o fi prea grozavă Cupa UEFA, dar interesantă tot e. Măcar prin rezultate. Să citim cîteva afişaje de pe tabelele de marcaj ale serii de joi. Spartak Moscova – Hacken 5-0. Hacken e din Suedia, ţara lui Elfsborg. Şi din aceeaşi ţară cu Halmstadt, care acum doi ani pierdea clar în Ghencea. Să lecturăm mai departe. Villarreal – BATE Borisov 4-1. Cam aşa trebuie bătuţi bieloruşii, cu care nouă ne-a tremurat cămaşa, şi în preliminariile Ligii, şi la echipa naţională. Mai departe, veşti de la Londra, de la White Hart Lane, stadionul pe unde Dinamo a trecut în fugă, anul trecut în decembrie, în drum spre cumpărăturile de Crăciun de la Harrod’s. Aşadar, Totthenam – Anorthosis Famagusta 6-1, cu un gol amărît al ciprioţilor, la 5-0 pentru Spurs, care au luat bătaie în campionat de la Arsenal şi nu străbat cea mai roză perioadă a existenţei lor. Pentru cine nu-şi aduce aminte, acum o lună Famagusta bătea fără drept de apel CFR-ul, la Cluj.

Aceste rezultate sînt bune pentru comparaţii. Aşa se pun la punct suedezii, bieloruşii şi ciprioţii. 5-0, 4-1, 6-1. Şi aceleaşi rezultate folosesc şi drept diagnostic. Ne spun că stăm rău de tot, mult mai rău decît anul trecut pe vremea asta. Sîntem cam nicăieri, fără direcţie, fără busolă, în faţa pericolului iminent de a ne diminua punctajul european de care ne invidiau nemţii. Steaua şi Dinamo şi-au schimbat antrenorii şi sînt pe post de carne numai bună de frăgezit cu bătătorul de şniţele al Uniunii Europene. Mizăm pe Rapid, sperînd în abilitatea lui Bergodi de a pătrunde într-o grupă UEFA de unde ar mai putea aduce nişte puncte. N-avem psihic, n-avem fizic, avem doar frustrări, neîmpliniri şi certuri. Nu rezistăm presiunii europene pentru că n-avem oameni pregătiţi pentru asta. Ne macerăm vanităţile acasă, ne scoatem ochii să luăm campionatul intern, ca să mergem la anul direct în Ligă. E simplu să baţi la Iaşi sau în altă parte, mai greu devine cazul cînd apare un puşti englez cu legitimaţie suedeză, Keene (foto) îşi dă anonimatul jos şi devine mare pe pămînt românesc. Am ştiut noi, românii, de ce-am destupat şampania după meciul cu Borisov. Bănuiam, pesemne, că alte prilejuri n-or să ni se mai ivească.