Scăriţă spre Euro

Să luăm dicţionarul, să căutăm adjective! Dar de ce să-l mai luăm? Cuvintele ordonate alfabetic n-au niciodată mai multă forţă decît senzaţiile. Iar senzaţia e că Mutu a mai făcut un meci mare, aducînd încă o victorie României. Iar din […]

Să luăm dicţionarul, să căutăm adjective! Dar de ce să-l mai luăm? Cuvintele ordonate alfabetic n-au niciodată mai multă forţă decît senzaţiile. Iar senzaţia e că Mutu a mai făcut un meci mare, aducînd încă o victorie României. Iar din banii daţi pe avionul care l-a adus în puterea nopţii de la Milano nici un cent n-a fost de prisos, nici un strop de kerosen n-a fost risipit aiurea.

Să rememorăm, aşadar. La primul gol, cursă printre „centralii” bieloruşi, cu doi oameni în spate, apoi şut plin, fără speranţe. La al doilea, diagonală de 50 de metri pentru Bănel. La al treilea, sprint, ambuteiaj cu Hamutovski, apoi penalty bătut scăriţă, ceea ce doar marii jucători pot. Ce mai trebuia să facă? Mai contează că a ratat două ocazii mari la 2-1, care ne puteau desprinde mai devreme? Nu mai contează! După cum nu se mai pune nici c-a jucat minute bune vîrf împins, ceea ce nu-i specialitatea lui. Dar fotbaliştii de clasă pot juca orice, după cum un bucătar premiat pentru sosuri sofisticate nu se poate împiedica la nişte banale ouă-ochiuri.

N-a fost uşor la Minsk, din două motive. Întîi, că bieloruşii au însemnat mai mult decît ne aşteptam. Apoi, fiindcă România n-a mai făcut jocul din a doua repriză cu Turcia, ci o partidă obişnuită, în care n-a vrut să impresioneze, ci doar să stoarcă punctele, aşa cum storci, cu pumnul strîns, ultimele picături de zeamă dintr-o lămîie. Trebuie să ne mai gîndim la mijlocaşii centrali, unde Ovidiu Petre pare o fantezie fără acoperire, de care Hleb a profitat în mai multe rînduri. Avem nevoie de Marica valid, Sergiu părînd puţin stingher la debutul său tomnatic în „naţională”. După cum un fundaş dreapta de meserie ne-ar scăpa de multe emoţii.

Despre toate acestea, ca şi despre introducerea nepermis de tîrzie a lui Dorinel, s-ar fi vorbit mult mai mult dacă n-ar fi fost seara de graţie a lui Mutu. În paralel cu decarul nostru l-am privit îndelung pe decarul lor. Hleb e un jucător foarte bun, dar probabil că nu va juca niciodată la un turneu final, pentru că nu-l va duce acolo echipa. Mutu are cîteva amintiri sumare de la Euro 2000, iar la vară, la Euro, va depăşi 29 de ani. Peste această vîrstă, e cam tîrziu să te gîndeşti la glorie.