Refuzaţi la export

Orice încercare de a cauţiona ruşinea păţită de CFR e contraproductivă. Cînd, după ce ai investit doar în acest an 8 milioane în jucători, vin ciprioţii şi mătură cu tine pe jos, îţi vine să-ţi iei cîmpii şi să-ţi doreşti […]

Orice încercare de a cauţiona ruşinea păţită de CFR e contraproductivă. Cînd, după ce ai investit doar în acest an 8 milioane în jucători, vin ciprioţii şi mătură cu tine pe jos, îţi vine să-ţi iei cîmpii şi să-ţi doreşti să te retragi pentru cîţiva ani la condiţia-ţi perenă, aceea de a te căli în marile derbyuri regionale cu Sîrma, cu Armătura, cu Mediaşul şi cu Sticla Turda.

Penibilul e greu de explicat, dar foarte uşor de luat în calcule. În loc să adune puncte pentru România, CFR şi Oţelul (la Sofia a fost doar dezamăgire, ceea ce e mult mai bine decît ruşine!) le risipesc senine şi prejudiciază un coeficient la care Steaua, Rapidul şi Dinamo, au trudit din greu.

Tocmai aici e problema. Se pare că, în fotbalul nostru, dincolo de barierele Capitalei, etapele se ard prea repede. Patroni omnipotenţi investesc masiv şi-şi doresc totul de pe azi pe mîine, cu o viteză frenetică pe care fotbalul, ca edificiu aşezat şi durabil, o refuză. Cupele europene de obicei bucură, uneori dor, dar în toate situaţiile lipesc etichete. Pe cea de joi seara scrie cît se poate de clar: refuzaţi la export!