Viu şi nevătămat
Hagi e de 6 ani antrenor. Dan Petrescu, Sabău, Lăcătuş, Lupescu, Prodan, Răducioiu s-au lăsat, iar unii dintre ei îşi iau costume cu cîteva numere mai mari decît în vara de la Pasadena. Mai joacă doar Dorinel şi Stelea, ultimul […]
Hagi e de 6 ani antrenor. Dan Petrescu, Sabău, Lăcătuş, Lupescu, Prodan, Răducioiu s-au lăsat, iar unii dintre ei îşi iau costume cu cîteva numere mai mari decît în vara de la Pasadena. Mai joacă doar Dorinel şi Stelea, ultimul obligat de conjunctură să fie ieri rezerva unui plutaş aterizat la Urziceni care a luat la Galaţi nişte goluri pe care Stelică nu le-ar fi primit nici la 70 de ani.
Dar Stelică e portar, în timp ce Dorinel ară, cu acelaşi pas, mijlocul terenului de peste 20 de ani. Prima dată l-am zărit jucînd prin ’87, la Vîlcea, unde echipa defunctului FC Olt venise pentru un amical cu Chimia. Singura diferenţă între atunci şi acum e părul, chelia-periuţă luînd locul unor cîrlionţi blond-castanii. La kilograme probabil că e tot cam la nivelul adolescenţei.
Dar ca să nu mai poţi juca fotbal nu trebuie să fii neapărat gras, ci pur şi simplu terminat. Genunchii nu mai ascultă, picioarele devin de plumb, respiraţia se transformă în gîfîială acută atunci cînd trebuie să urci două etaje.
Fiziologia nefirească a lui Dorinel ignoră toate aceste simptome ale bărbaţilor de vîrstă mijlocie. Pe Dinamo, săptămîna trecută, a făcut cam tot jocul Vasluiului şi a jucat 87 de minute. La Mioveni a terminat meciul în teren, cu presing la fundaşii adverşi în minutele de prelungire. Şi condiţia de maratonist nu e totul, pentru că şi Bikila Abebe a cîştigat titlul olimpic la o vîrstă coaptă. La fotbal, dacă nu ştii jocul, poţi să alergi cît herghelia de la Ruşeţu. Iar Dorinel, pe an ce trece, pare să rezolve din experienţă ceea ce alţii, mult mai tineri, nu pot face din elan. La 39 de ani îşi asumă de multe ori rolul de salahor, pentru ca rafinatul Ljubinkovici, colegul său de linie, să rămînă proaspăt fizic în vederea execuţiei decisive.
Asta e definiţia destinului în fotbal. La Olt, Dorinel a fost aghiotantul anonimului Eftimie, la Sibiu a mărşăluit în slujba artistului Miţi Majearu, la Dinamo l-a slujit pe Demollari, la echipa naţională pe Hagi, acum îi coace cozonacii lui Ljubinkovici. Şi la cît de viu e, probabil că peste cîţiva ani va alerga pentru un puşti care acum îşi admiră ghetele de junior.