Ziua Z, de la Zaglebie
Steaua priveşte deja pe deasupra returului cu polonezii şi prin posibilul tur următor cu BATE Borisov. Dincolo de aceste obstacole în calea vederii libere se află grupele Ligii, şi ispita unei calificări înainte de vreme. Norocul stelist la sorţi postulat […]
Steaua priveşte deja pe deasupra returului cu polonezii şi prin posibilul tur următor cu BATE Borisov. Dincolo de aceste obstacole în calea vederii libere se află grupele Ligii, şi ispita unei calificări înainte de vreme. Norocul stelist la sorţi postulat de patron şi transformat în proverb lasă deja să se contureze tragerea cealaltă la sorţi, de la sfîrşitul lui august, cînd Argăseală şi Adi Ilie nu se vor mai amesteca în foaier cu diverşi islandezi şi bieloruşi, ci cu Laporta, Calderon, Moratti şi ceilalţi corifei care de mai mulţi ani mănîncă homarii evenimentelor importante ale fotbalului.
Pînă departe mai întîi e aproape. Pînă la Borisov mai sînt 90 de minute (să sperăm că doar atîtea, ferească Dumnezeu de mai multe!) cu polonezii. O trupă mai slabă decît Steaua, în plus învinsă pe terenul ei cu 1-0. Sfeşnice într-o catedrală catolică, aşa cum i-a numit Cornel Dinu. Echipă cu probleme, care nu se regăseşte nici în campionat. Amalgam de Sud-America nesemnificativă (de Nunes nu s-a auzit nici măcar cît s-a auzit de Elton) şi Polonia nestrălucitoare. Mijloace uşor primitive, puse în slujba ambiţiei.
Tocmai aici e problema, la ambiţie. Dacă pentru Steaua silueta Ligii se iveşte tentant, ea se desenează vag şi îndepărtat şi pentru Zaglebie. Şi ei ştiu că BATE Borisov le-ar fi la îndemînă. Pentru polonezi saltul spre Ligă ar fi colosal, iar patronul acela cu nume dificil de scris, dar şi mai dificil de pronunţat, Petryszyn, şi-ar da tot argintul pe care-l negustoreşte să se vadă mai departe. Poate promite jucătorilor prime care să-i transforme în fiare, pentru că de la UEFA ar veni un morman de bani.
Dacă în turul următor adversarul n-ar fi fost Borisov, ci, să zicem, Fenerbahce, poate că polonezii ar fi venit pe post de victime sigure. Aşa însă, altfel stau lucrurile, iar Hagi a învăţat cu siguranţă în peste 30 de ani de fotbal că sînt situaţii, ce-i drept, rare, în care furia disperatului poate surmonta diferenţa de valoare. Tocmai de un asemenea episod rarisim n-avem nevoie. Ne trebuie cea mai banală şi mai plictisitoare întîmplare cu putinţă, în care o echipă învingătoare cu 1-0 afară respectă graficul şi obţine o calificare aşteptată. Ne dorim firescul, de data asta n-avem chef de nici un pic de suspans.