Oltenii de la miezul nopţii

În jurul victoriei clare şi frumoase a Craiovei s-au strîns aplauzele celor prezenţi, dar şi semnele de întrebare ale celorlalţi. Cine e, de fapt, Ştiinţa? Va fi ea capabilă să se bată anul acesta cu echipele mari din Bucureşti? Şi, […]

În jurul victoriei clare şi frumoase a Craiovei s-au strîns aplauzele celor prezenţi, dar şi semnele de întrebare ale celorlalţi. Cine e, de fapt, Ştiinţa? Va fi ea capabilă să se bată anul acesta cu echipele mari din Bucureşti? Şi, mai ales, de unde atîta bucurie a jocului într-un week-end în care Steaua s-a schimonosit de chin, iar Rapidul şi-a împins din greu vagoanele la Mioveni?

Plăcerea jocului există undeva latent în fiecare fotbalist iubitor de minge, fie că se numeşte Dică, Croitoru, Grigorie, Buga, Tănasă sau Wobay. Strîns în chingi, baricadat de corsete, acest sentiment de voluptate se poate atrofia, pînă la dispariţie. Cel care-l ţine în viaţă e antrenorul. El poate permite sau interzice. El poate încuraja sau restrînge gestul tehnic de virtuozitate.

Abia de aici începe discuţia. Florin Cioroianu, poate cel mai lipsit de palmares şi de carură antrenor de primă Ligă, etalează virtuţi ofensive şi spectaculare pe care alţii nu şi le permit. Cioroianu n-are licenţa Pro, în vreme ce alţii o au. Aici ar putea fi cheia explicaţiei. La şcoală înveţi să ataci, dar mai ales să te aperi. Vine cine ştie ce conferenţiar italian, împarte terenul în zone şi dă drumul prelegerii despre defensivă. Cel puţin în meciul cu Farul, terenul imaginar al lui Cioroianu părea să aibă şi el zone. Dar liniile invizibile erau trasate ca să arate unde trebuie să dribleze Wobay, unde să paseze Prepeliţă şi de unde să dea gol Tănasă.
Sigur că trăim în mileniul trei, perioadă istorică înnebunită după reguli. Regulile, mai ales respectarea lor, înseamnă civilizaţie şi ordine, iar prin nealinierea la doctrina Pro, Craiova riscă să devină un bastion al dezordinii. Dar o asemenea dezordine atrage şi încîntă. Rebela Craiovă, care vrea să arate că ea e altfel inclusiv prin programarea meciului dincolo de miezul nopţii, propune o lecţie deschisă pentru licenţa Pro. Cu 15.000 de coordonatori de proiect în tribune şi cu 11 în teren. Dincolo de canoanele impuse la FRF, această aplicaţie practică oficială, pe puncte de clasament şi pe bani, poate fi cu greu egalată de seminarele cu prestigioasă participare internaţională, sau de taxele de mii de euro pe care tehnicienii români le plătesc pentru şcolarizare, cumpărîndu-şi, practic, licenţa Pro.

Probabil că Ştiinţa nu va juca în fiecare etapă ca sîmbătă seara. Cu siguranţă că va întîlni adversari mai puţin gelatinoşi decît Farul, cu care-i va fi mai greu. Dar startul campionatului va rămîne în memorie prin libertatea jocului propusă de Cioroianu, în ochii FRF un fel de preot nehirotonisit.