Fără disperare, fără crispare

Izolată de violenţa spectatorilor în deşertul tribunelor goale. Logodită cu egalurile în meciurile amicale. Transportată în mod destul de întortocheat către poarta adversă. Presată de debutul european timpuriu, picat într-un moment în care mai sînt foarte multe de rezolvat.

Toate […]

Izolată de violenţa spectatorilor în deşertul tribunelor goale. Logodită cu egalurile în meciurile amicale. Transportată în mod destul de întortocheat către poarta adversă. Presată de debutul european timpuriu, picat într-un moment în care mai sînt foarte multe de rezolvat.

Toate acestea au dus la o stare de anxietate. De disperare, de crispare transpusă pe chipurile jucătorilor şi amplificată de plecarea augustului imperator din lojă, plictisit repede de vînzoleala neclară a propriilor gladiatori.

Multe minute din meciul cu Ceahlăul, Steaua a trăit această stare de nelinişte vecină cu perspectiva imediată a pierderii cumpătului. Chiar şi după ce arbitrajul a reechilibrat rapid şi injust balanţa, starea de panică a continuat. Neşu venea să ia mingea de la margine să bată un aut cu perspectiva sfîrşitului iminent al lumii întipărită pe chip. Bănel, tumultuos şi agitat ca de obicei, îşi punea cu greu ordine în mişcări. Neaga părea că vrea totul, dar absolut totul, într-o singură seară şi într-un singur meci. Ocaziile, plusurile şi fazele bune ale Stelei au apărut exact în momentele în care această stare de „totul sau nimic” nu s-a manifestat la parametri maximi.

E bine că în toată această precipitare Hagi încearcă să rămînă calm. Şi explicativ. Şi chiar indulgent cu nervii, dar şi cu mişcările capricioase ale patronului, care probabil că numai bine nu-i pică. Deşi îi mai trebuie un optar după ce şi-a găsit nouarul, Gică pare că încearcă să treacă senin peste o perioadă pe care ceilalţi o percep tulburaţi şi angoasaţi.

„Lucrul sub presiune” e un termen la modă, care-i creditează pe cei ce muncesc şi le scot şi mai mult în evidenţă meritele, în caz de reuşită. Dar în condiţiile acestei presiuni care de multe ori e amplificată chiar de către cei aflaţi în cauză, cele mai simple lucruri, cum ar fi o pasă, capătă proporţii colosale şi extrem de dificile. Hagi spune că vrea să fie lăsat să muncească. Atunci cînd vezi în jurul tău oameni nervoşi şi feţe crispate, e la fel de periculos să munceşti ca şi cînd ai lucra în soare, la 40 de grade, fără apă de la patron.