Care duşmani? Care blesteme?

Accidentat iarăşi (şi iarăşi, şi iarăşi, şi parcă la nesfîrşit), Mitea îşi pune necazurile pe seama eventualelor blesteme enunţate de duşmani. În accepţiunea sa brută, totul pare să se prelingă printre versurile manelei. „Duşmanii îmi poartă pică, că n-au valoarea […]

Accidentat iarăşi (şi iarăşi, şi iarăşi, şi parcă la nesfîrşit), Mitea îşi pune necazurile pe seama eventualelor blesteme enunţate de duşmani. În accepţiunea sa brută, totul pare să se prelingă printre versurile manelei. „Duşmanii îmi poartă pică, că n-au valoarea mea”, textierul anonim prevăzîndu-şi opera, pe lîngă o prejudecată, şi cu o cacofonie lirică.

Aşadar Nicky nu joacă la Ajax pe bază de blesteme. Nu pe bază de tinereţe insuficient hrănită fizic şi psihic. Nu pe baza unei fragilităţi subjugate pînă la un moment dat de talent, dar triumfătoare în cele din urmă în faţa slăbiciunilor de tînăr capricios şi ineficace.

Mitea a plecat din România aproape junior şi s-a întors de fiecare dată în acorduri de manele. Fotbalistul a rămas în urmă, undeva între Dinamo şi un meci al naţionalei la Skopje pe care l-a cîştigat aproape singur. Blestemele unor fanţi de mahala contează în ochii săi mai mult decît rezonabilul pe care i l-ar fi putut oferi şcoala lui Ajax în cîţiva ani de cînd îi trece zilnic porţile. Neblestemat, provenit din alt mediu şi dezvoltat în retorta lui Mircea Lucescu, colegul de generaţie al lui Nicky, Ciprian Marica, a ajuns subiect de dispută între Stuttgart şi Manchester City, adică între campioana Germaniei şi noua echipă a lui Sven Goran Eriksson. Lui cine-i poartă pică?